O navă medievală în stare aproape perfectă a fost găsită pe fundul celui mai mare lac din Norvegia

Pe fundul celui mai mare lac din Norvegia, Mjøsa, se află o epavă veche de sute de ani în stare aproape perfectă.

Vasul înțepenit în timp stă mărturie a unui moment din istoria maritimă a lacului și cercetătorii estimează că s-ar fi scufundat cîndva între anii 1300 și 1800.

Oamenii de știință au descoperit epava în timpul proiectului "Mission Mjøsa", care urmărește cartografierea fundului lacului de 363 de kilometri pătrați folosind sonare de mare rezoluție.

Norwegian Defence Research Establishment (FFI), principala instituție norvegiană de cercetare și dezvoltare în domeniul apărării, a condus misiunea la doi ani după numeroase scanări ale lacului cu vehicule robotizate în zone unde s-au aruncat cantități mari de muniție. Lacul este o sursă de apă potabilă pentru 100.000 de oameni în Norvegia, drept urmare muniția abandonată în lac prezenta un risc de sănătate pentru populație. Epava a fost descoperită în timpul scanărilor lacului. "Mă așteptam să găsim epave în timp ce cartografiam fundul lacului căutînd muniție și așa s-a întîmplat", a declarat Øyvind Ødegård, cercetător la Universitatea Norvegiană de Științe și Tehnologie și principalul anchetator al misiunii.

"Șansele statistice să găsim epave bine conservate erau considerate destul de mari". Epava descoperită recent este localizată la o adîncime de 411 metri și a fost surprinsă de sonarele care folosesc impulsuri sonore pentru a detecta și măsura zona de sub suprafața apei. Imaginea creată de sonare arată că epava măsoară 10 metri lungime. Apa dulce și lipsa valurilor la acea adîncime au dus la păstrarea vasului în stare perfectă, cu excepția ruginii formate pe cîteva cuie de fier la capetele ambarcațiunii. Pentru Øyvind Ødegård, coroziunea este un indicator clar că nava se află pe fundul apei de ceva vreme, întrucît ar fi fost nevoie de sute de ani pentru apariția ei.

Pînă la urmă, nava s-ar putea dezintegra, cînd toate cuiele vor fi distruse de rugină. În spatele navei, există semne că se află o cîrmă centrală - dispozitiv pentru manevrarea ambarcațiunii care a apărut cel tîrziu în secolul 13. Avînd în vedere cele două detalii de mai sus, oamenii de știință au putut estima că epava se află pe fundul lacului cel mai devremme din anii 1300 și cel tîrziu din 1850. Nava pare să fi fost construită cu o tehnică nordică care era folosită din epoca vikingilor. Întrucît epava a fost găsită în mijlocul lacului, Øyvind Ødegård crede că nava s-a scufundat din cauza fenomenelor meteo. Cel mai probabil nava folosea vele pătrate, spune el, care făceau navigarea dificilă în caz de vînt puternic. Pînă acum, cercetătorii au cartografiat doar 39 kilometri pătrați din fundul lacului, iar cercetătorul Øyvind Ødegård estimează că vor fi descoperite și alte epave.