Mamuţii erau în fruntea meniului preferat de oamenii care trăiau în America de Nord în Epoca de Gheaţă

Primii oameni care s-au răspîndit în America de Nord în timpul ultimei ere glaciare i-au pus pe mamuţi în fruntea meniului lor care au obţinut primele dovezi directe ale dietei acelor oameni preistorici, informează Reuters.

Cercetătorii au descifrat dieta unei femei care a trăit în urmă cu aproximativ 12.800 de ani pe baza indiciilor chimice din oasele fiului ei, ale cărui rămăşiţe au fost găsite în sudul statului american Montana. Deoarece copilul de 18 luni era încă alăptat în momentul decesului, oasele sale purtau amprentele chimice ale regimului alimentar al mamei sale, transmise prin intermediul laptelui matern.

Cercetătorii au descoperit că dieta ei era alcătuită în principal din carne de la megafaună - cele mai mari animale dintr-un ecosistem -, cu un accent care era pus pe carnea de mamuţi. Megafauna constituia aproximativ 96% din dieta sa, mamuţii reprezentînd aproximativ 40%, urmaţi de elan, bizon, cămilă şi cal, iar mamiferele mici şi plantele aveau o contribuţie neglijabilă.

"Megafauna, în special uriaşii mamuţi columbieni, le ofereau oamenilor cantităţi enorme de carne şi grăsimi cu conţinut energetic ridicat. Un singur mamut putea să întreţină o comunitate dependentă de copii, femei şi bătrîni mai puţin mobili timp de mai multe zile sau chiar săptămîni întregi, în timp ce vînătorii îşi căutau următoarea pradă", a declarat arheologul James Chatters de la firma de consultanţă arheologică Applied Paleoscience din Bothell, Washington, autor principal al studiului publicat miercuri în revista Science Advances.

Mamuţii columbieni, "verişorii" elefanţilor din zilele noastre, aveau o înălţime de patru metri la nivelul umărului şi o greutate de pînă la 11 tone.

Mama şi copilul ale căror oase au fost analizate au făcut parte din cultura Clovis, care a existat cu aproximativ 13.000 de ani în urmă. Acei oameni foarte mobili şi nomazi au fost asociaţi cu artefacte precum vîrfuri mari de suliţe din piatră, potrivite pentru uciderea animalelor masive, cuţite mari din piatră şi unelte de răzuit pentru îndepărtarea cărnii.

Descoperirile întăresc ideea că oamenii Clovis, ai căror primi reprezentanţi au traversat o punte terestră din Siberia pînă în Alaska, se concentrau pe vînarea celor mai mari prăzi din habitat, în loc să caute plante şi să vîneze animale mici.

Această strategie pare să le fi permis acelor oameni să se răspîndească rapid în toată America de Nord şi, apoi, în America de Sud - în doar cîteva secole -, în timp ce urmăreau migraţiile pe distanţe mari ale animalelor pe care le vînau.