Cercetătorii de la Colegiul din Darmut au descoperit că forma tînără a libelulei răpitoare poate fi folosită pentru a înțelege cît de mult mercur este prezent în pești, amfibieni și păsări, anunță instituția de învățămînt.
Libelulele se întîlnesc în diferite habitate de apă dulce pe șase continente și au țesuturi care absorb mercurul în forma sa toxică. Ca prădători, libelulele acționează în rețeaua alimentară la fel ca peștii, păsările și amfibienii, care la fel acumulează mercur în țesuturile organismului.
Studiul include date despre mii de probe de libelule larvare adunate din aproape 500 de locuri de pe 100 de terenuri din sistemul parcurilor naționale din SUA. Sondajul a fost realizat între 2009 și 2018 în cadrul Proiectului Național "Dragonfly Mercur". Poluarea cu mercur provine de la centralele electrice, mine și alte instalații industriale. El este transportat în atmosferă și apoi se păstrează în mediul natural unde pot fi expuse animalele sălbatice.
Peștele și păsările de apă sînt folosiți de obicei pentru a monitoriza nivelurile de mercur, dar cu ele este greu de lucrat într-un proiect pe scară largă datorită dimensiunii lor, modelelor de migrație și diversității speciilor.
Adăuga comentariu