Cercetătorii de la Universitatea din Utah au studiat scurgerile și filtrele din parcurile naționale și au constatat că zonele protejate, împreună cu ploaia, scad pînă la 1000 de tone de microplastic anual.
Microplasticul nimerește în apele uzate, rîuri și mai apoi în Oceanul Planetar. Și după cum a calculat echipa profesorului de la Universitatea din Utah, Janice Brahney, el se adună în atmosferă. Brahney și echipa sa au colectat date despre prezența microplasticului și a altor particule solide în parcurile naționale și în alte teritorii protejate timp de 14 luni. Conform rezultatelor studiului, într-un an pe teritoriile protejate, împreună cu ploaia cad pînă la 1000 de tone de bucăți mici de plastic.
Răspîndirea microplasticului în atmosferă are consecințe necunoscute asupra organismului nostru, dar particulele de microplastic cu o dimensiune relativ mică se poate acumula în țesutul pulmonar. În plus, cantități mari de deșeuri de plastic în sălbăticie și parcuri naționale pot afecta aceste ecosisteme.
Adăuga comentariu