De ce plantele pot trăi chiar și într-o zonă cu un fond de iradiere crescut, ca în Cernobîl? Explicațiile geneticienilor

După dezastrul de la Cernobîl din 1986, pe un teritoriul de mai bine de 2,6 mii de metri pătrați a fost instituită o zonă de înstrăinare, de unde au fost evacuaţi toți oamenii, iar animalele domestice au fost ucise.

Geneticienii au relatat pentru ScienceAlert cum plantele au supraviețuit într-o zonă cu radiaţie crescută.

Animale și păsări care nu au părăsit zona de înstrăinare după dezastru, au murit practic imediat. Viața a început să se întoarcă pe acest teritoriu doar după decenii de la dezastru.

Se știe că în regiunea Pripyat creşte așa-numita „pădure galbenă", frunzele căreia şi-au schimbat culoarea în primele zile după dezastru. În același timp, plantele nu au murit chiar şi în condiţiile unui fond de iradiere înalt.

Materialul radioactiv din Cernobîl emite în mod permanent particule de energie înaltă și valuri care distrug structurile celulare și determină organismul să producă substanțe chimice care atacă celulele. În cazul normal, celulele se pot recupera, totuşi în cazul unor doze de iradiere mari este deteriorat ADN-ul, din care cauză celulele pur şi simplu mor.

Dozele mici de radiații nu modifică radical ADN-ul, deci în loc de moartea celulară, începe o mutaţie treptată - să se răspîndească în locuri neobișnuite sau să creeze tumori canceroase. La animale, aceasta duce la moarte, deoarece celulele lor sînt foarte organizate și lipsite de flexibilitate.

În același timp, celulele de plante sînt mult mai flexibile, deoarece nu au posibilitatea de a părăsi teritoriul infectat. Ele cresc sub pamînt sau deasupra suprafeței pămîntului, în funcţie de echilibrul semnalelor chimice. Atunci cînd planta simte deficit de raze solare, îşi crește sistemul de rădăcini și invers.
O caracteristică importantă a plantelor este că, spre deosebire de animale, celulele lor pot crea celule de orice tip, prin analogie cu celulele stem umane. În ciuda faptului că radiațiile și alte tipuri de leziuni ale ADN-ului pot provoca tumori la plante, celulele mutante nu se pot răspîndi de la o parte a plantei la alta datorită pereților foarte rigizi care leagă celulele.

Oamenii de știință observă că nivelul natural de radiații de pe Pămînt, în perioada de apariție a primelor plante, a fost mult mai mare decît este acum. Prin urmare, în timpul evoluției, acestea au învățat să facă față radiațiilor la nivelul structurii celulare, pe care animalele nu le au.