Reprezentanții comunității științifice sînt obișnuiți să se bazeze pe fapte și dovezi obiective, iar astfel de dovezi au fost căutate și în privința Mîntuitorului.
În zilele noastre, au fost efectuate numeroase cercetări arheologice și de altă natură care au confirmat veridicitatea unor „legende” biblice. Astfel, a fost confirmat un impact termic catastrofal în zona unde se afla odinioară orașul antic Sodoma. Există dovezi care susțin posibilitatea traversării Mării Roșii în anumite condiții externe. De asemenea, au fost descoperite urme ale unei grădini sub locul considerat a fi mormîntul lui Hristos, printre alte descoperiri.
Chiar și din punct de vedere logic, se poate trage concluzia că evenimentele descrise în legătură cu această persoană din secolul I d.Hr. sînt plauzibile. Manuscrisele de la Qumran oferă o imagine clară a atmosferei istorice în care ar fi putut să ia naștere în mod firesc învățătura religioasă a lui Hristos.
În ceea ce privește autenticitatea Giulgiului din Torino ca giulgiu funerar al Mîntuitorului, rezultatele cercetărilor rămîn contradictorii.
În anul 1961, cercetătorii au descoperit o placă de piatră cu o mențiune despre Ponțiu Pilat, guvernator roman din acea perioadă. Despre Iisus ca persoană reală au scris mari istorici din secolele I și II. O parte dintre aceștia s-au bazat pe relatările martorilor oculari. Printre autorii acestor mărturii se numără Iosif Flaviu, Corneliu Tacit, Gaius Suetonius, Pliniu cel Tînăr și alți autori de surse istorice respectate.
Bazele scrise despre viața lui Hristos sînt Evangheliile. Una dintre ele, Evanghelia după Marcu, este datată, conform celor mai recente cercetări, în anii 50 d.Hr. Alte relatări, redactate de ucenicii lui Hristos, au apărut ceva mai tîrziu, dar toate relatează evenimente trăite de contemporani. În ansamblu, narațiunile coincid, deși există diferențe în detalii, fapt explicabil prin prisma percepției și memoriei individuale.
Adăuga comentariu