Luna este cenușie, dacă e să te iei după imaginile făcute de astronauți. De pe Pămînt, satelitul nostru natural pare să fie mai colorat, dar e doar o iluzie produsă de lumină și de alți factori.
Știm că Luna are cam două nuanțe de sur datorită imaginilor realizate în timpul misiunilor Apollo.
Satelitul natural al Terrei nu este format din prea multe elemente grele. Elementele tranziționale ca fierul, sînt foarte puține în scoarța selenară, ceea ce înseamnă că rocile care nu-s formate din aceste metale de tranziție tind să aibă o nuanță albicioasă sau o culoare deschisă. Metalele ușoare „pierd” electroni atunci cînd formează compuși, lăsînd spații între nivelurile de energie care le țin laolaltă. Aceste spații absorb lumină și, cu cît sînt mai mari, nu devin neapărat mai luminoase, dar par să aibă o culoare mai deschisă.
Cam așa se explică, pe scurt, motivul pentru care Luna este cenușie, iar Terra sau Marte, cu multe metale grele, iar la noi, plante, oceane și atmosferă, au culori variate, văzute din spațiu.
De altfel, în scoarța selenară se regăsesc elemente precum magneziu, fier (în cantități mai mici), calciu, aluminiu, oxigen, silicon, feldspat (mineral) și piroxeni (minerale din grupa silicaților). Ca urmare a faptului că Luna nu are atmosferă, nici ape, nuanțele cenușii sînt cu atît mai evidente…cel puțin în spațiu.
Privită însă cu ochiul liber de pe Pămînt, Luna pare mai colorată, fie cu o nuanță gălbuie, fie maronie, iar alteori, roșiatică (precum în timpul eclipselor) sau albăstruie. În realitate, totul ține de reflexia luminii Soarelui. Aici, mai intervin și factorii de mediu de pe Pămînt.
Atmosfera, cu stratul de ozon, precum și pulberile și poluarea contribuie semnificativ la „colorarea” Lunii. Și, să nu uităm că variază și în funcție de anotimp și de locația de pe Pămînt.
Adăuga comentariu