Prezise de Albert Einstein, găurile negre au început să fie observate cu adevărat abia în secolul XXI, după ce noi instrumente mult mai precise au făcut posibilă captarea unor detalii imposibil de obţinut cu telescoape astronomice convenţionale.
Aşa cum spune şi numele, găurile negre absorb lumina şi nu emit radiaţie în mod direct, astfel că modalitatea de a obţine imagini de orice fel este cea indirectă, observînd efectele gravitaţiei asupra obiectelor ajunse în imediata apropiere a găurii negre. Cea mai reuşită observaţie de acest tip a fost făcută în luna aprilie a anului trecut, cînd un instrument ultra performant creat pentru a observa radiaţia din spectrul razelor X a livrat primele imagini în care pot fi întrezărite detalii ale aşa numitului disc de acreţie (accretion disk), în care materia atrasă de cîmpul gravitaţional foarte puternic este accelerată şi comprimată în forma unui disc ce înconjoară gaura neagră, transmite NOI.md cu referire la go4it.ro.
Aflată sub presiune extremă, materia pe cale să fie absorbită în gaura neagră devine incandescentă, radiind energie în spectrul razelor gama. Deşi este în continuare invizibilă, gaura neagră apare clar delimitată de discul incandescent, regiunea de graniţă numită event horizon marcînd punctul de la care atracţia gravitaţională devine atît de puternică încît totul, chiar şi lumina plasmei incandescente, este atrasă spre un punct central numit singularitate.
Reuşita a fost posibilă cu ajutorul proiectului Event Horizon, folosind efectul de interferometrie obţinut cu ajutorul a două telescoape poziţionate la mare distanţă unul de celălalt. Fără a intra prea mult în detalii, procedeul constă în contopirea a două imagini obţinute cu telescoape aflate în locaţii diferite, rezultatul fiind o imagine de claritate apropiată unui telescop mult mai mare, avînd diametrul oglinzii egal cu distanţa dintre cele două telescoape mai mici. Evident, în joc intră şi multă „magie” asigurată de computere moderne şi algoritmi de inteligenţă artificială, însă rezultatul final este ceea ce contează.
Deoarece gaura neagră aflată la centrul galaxiei noastre este puternic obstrucţionată de stele, gaze şi praf, obiectul de studiu desemnat este o altă galaxie învecinată, identificată drept M87 şi aflată la o distanţă de 54 milioane de ani lumină. În mod convenabil, gaura neagră aflată la centrul acestei galaxii este mult mai masivă decît cea aflată în galaxia noastră, singularitatea acesteia avînd o masă echivalentă cu 6.5 miliarde de stele de talia soarelui nostru.
Adăuga comentariu