Cosmonauții au descoperit un lucru curios despre un asteroid din apropierea pămîntului

Un asteroid care a fost descoperit deplasîndu-se pe aceeaşi orbită ca Pămîntul are aproximativ 1,2 km lăţime şi ar putea ''face autostopul'' în apropierea planetei noastre pentru încă cel puţin 4.000 de ani, fără a reprezenta un pericol, au anunţat marţi oamenii de ştiinţă.

Pe baza observaţiilor realizate cu ajutorul telescoapelor din Chile, Arizona şi Insulele Canare, cercetătorii au oferit cea mai cuprinzătoare descriere realizată pînă în prezent a asteroidului denumit 2020 XL5, detectat cu doi ani în urmă.

Oamenii de ştiinţă au confirmat că acesta este unul dintre cei doar doi asteroizi troieni, care călătoresc în spaţiu în tovărăşia Pămîntului.

Asteroizii troieni pot fi rătăcitori în sistemul solar - aşa cum pare să fie cazul acestuia - sau pot reprezenta un material rămas din formarea planetei lor de origine. Ei ajung să fie prinşi în ''capcana'' gravitaţională planetară şi ulterior orbitează Soarele urmînd aceeaşi traiectorie ca şi planeta respectivă.

Acesta pare a fi un aşa-numit asteroid de tip C - unul dintre cele mai comune tipuri din sistemul solar, conform planetologului Toni Santana-Ros de la Universitatea din Alicante şi de la Institutul de Ştiinţe ale Cosmosului din cadrul Universităţii din Barcelona, principal autor al studiului publicat în Jurnalul Nature Communications.

Aceştia au culoare mai închisă şi conţin mult carbon, alături de roci şi minerale.

''2020 XL5 nu reprezintă nicio ameninţare pentru Pămînt. Ne aşteptăm să rămînă pe orbita sa stabilă actuală pentru cel puţin încă 4.000 de ani'', a declarat cercetătorul Cesar Briceńo de la laboratorul NOIRLab (National Science Foundation) din Statele Unite.

Locaţia sa variază între aproximativ 90 de milioane km şi 270 de milioane km de Pămînt.

Asteroidul ocupă unul dintre cele cinci aşa-numite puncte Lagrange - poziţii în spaţiu în care obiectele tind să rămînă pe loc. Aceste cinci locuri permit orbite stabile deoarece atracţia gravitaţională a Pămîntului şi a Soarelui se anulează reciproc. Acesta se află în punctul Lagrange 4 (L4).

Singurul alt asteroid troian observat în jurul Pămîntului, descoperit în urmă cu 12 ani, tot la punctul L4, şi denumit 2010 TK7, este mai mic, cu un diametru de aproximativ 400 de metri. Şi acesta ar fi fost prin în ''capcană'' de atracţia Pămîntului în timp ce rătăcea prin sistemul solar.

2020 XL5, detectat pentru prima dată în decembrie 2020 cu ajutorul unui telescop din Hawaii, ar fi fost capturat de atracţia gravitaţională a Pămîntului undeva între 500 şi 1.000 de ani în urmă, a precizat Santana-Ros.

Numeroşi asteroizi troieni populează sistemul nostru solar, cea mai mare planetă, Jupiter, avînd aproape 10.000 dintre ei, a spus Santana-Ros.

NASA a lansat în octombrie anul trecut misiunea Lucy NASA, care va avea o durată de 12 ani şi va observa pentru prima dată de la mică distanţă asteroizii situaţi pe aceeaşi orbită cu planeta Jupiter, cu scopul de a înţelege mai bine modul în care s-a format Sistemul Solar.

Asteroizi troieni au fost observaţi şi în jurul planetelor Neptun (28 dintre ei), Marte (patru), Uranus (doi) şi Venus (unu).

''Jupiter este un uriaş din toate punctele de vedere, şi în ceea ce priveşte masa. A curăţat regiunea învecinată de alte obiecte şi a adunat mii de obiecte în punctele sale L4 şi L5'', a spus Santana-Ros.

''Pămîntul, însă, are un mediu mai delicat, cu concurenţi gravitaţionali în apropiere precum Venus, Marte sau chiar Luna. Prin urmare, perturbările gravitaţionale pe 2020 XL5 vor îi vor permite în cele din urmă acestui obiect să scape din punctul de stabilitate L4'', a adăugat cercetătorul.

Santana-Ros a precizat că ar putea exista mai mulţi asteroizi troieni în jurul Pămîntului, care nu au fost încă detectaţi. Despre cele două puncte Lagrange unde ar putea exista, L4 şi L5, se ştie că sînt dificil de observat de pe Pămînt.

''Orice asteroid care orbitează în preajma acestor puncte va fi vizibil doar într-o fereastră de timp scurtă, aproape de amurg, la altitudini foarte joase deasupra orizontului'', a spus Santana-Ros adăugînd că ''dacă îndreptăm cele mai mari telescoape ale noastre jos, deasupra orizontului, şi aproape de crepuscul sînt sigur că vom da peste mai multe surprize''.