Atacurile de panică pot fi extrem de neplăcute: bătăile inimii se intensifică, corpul intră într-o stare de agitaţie, apar hiperventilația şi tensiunile musculare.
Pe lîngă aceste simptome, specialiştii spun că atacurile de panică pot fi destul de confuze şi nu s-a descoperit cu exactitate ce se întîmplă cu creierul unei persoane atunci cînd trăieşte un asemenea episod, însă, cîţiva medici au încercat să creeze o imagine cît mai aproape de realitate.
Potrivit Bustle, pentru a înțelege atacurile de panică, este necesar să înțelegeți panica în sine. „Există o serie de răspunsuri defensive care trebuie adaptate în mod corespunzător la diferite tipuri de amenințări. De exemplu,„ lupta sau zborul "pot fi foarte potrivite atunci cînd un tigru este pe cale să te mănînce", a spus Dr. John Wemmie, profesor de psihiatrie la Colegiul de Medicină Carver și expert în panică, pentru Bustle.
Potrivit medicului, acest răspuns este adînc înglobat în creierul nostru și a supraviețuit prin secole de evoluție, ajutînd oamenii să supraviețuiască tot felul de probleme și probleme: Toate aspectele panicii, inclusiv respirația rapidă și tensiunea musculară, sînt create prin încercările corpului de a scăpa sau de a lupta împotriva pericolelor.
Atacurile de panică apar atunci cînd acest răspuns apare în absența unei amenințări „reale", deși amenințarea poate fi percepută ca fiind foarte reală. „Un atac de panică este ca și cum o alarmă a mașinii se oprește ca răspuns al unei lovituri. Nu se întîmplă nimic periculos, dar răspunsul„ totul sau nimic "este activat", spune Dr. David A. Merrill, neurolog la Centrul de Sănătate din Providence Saint John.
Unul dintre cele mai importante elemente ale creierului de procesare a fricii este amigdala, care este responsabilă pentru reacţiile noastre la panică. Cercetările au descoperit că amigdala ar putea fi hiperactivă la persoanele care tind să experimenteze atacuri de panică. In absenţa unei activităţi adecvate ale amigdalei, răspunsurile extreme pot fi mai puţin controlate, spune Dr. Wemmie pentru Bustle.
Cînd aveți un atac de panică, amigdala dvs. poate arăta multă activitate - dar, potrivit unei teorii a atacurilor de panică, nu este singura parte a creierului care face acest lucru. „Conform unuia dintre modelele de neurocircuite ale tulburării de panică,„ rețeaua fricii ", care include structurile amigdalei, hipocampului, talamului și ale creierului, este hipersensibilă", au spus dr. Israel Liberzon și dr. Lisa M. Shin în Neuropsihofarmacologie în 2010. Ele adaugă că, în conformitate cu acest model, cortexul frontal, care este menit să inhibe amigdala sau să își oprească activitatea, nu își face treaba corect. Aceasta înseamnă că rețeaua fricii este prea activă și declanșează un trigger la panica potențială. Studiile în curs încearcă, de asemenea, să descopere dacă creierul arată mai puțin decît de obicei activitatea cortexului prefrontal în timpul unui atac de panică.
Şi alte zone ale creierului, în special în trunchiul cerebral, sînt implicate în atacuri de panică. Cînd aveți un atac de panică, "creierul trimite semnale de la cortexul cerebral, prin trunchiul creierului și către sistemul nervos simpatic. În acel moment se activează sistemul nervos simpatic, cu un stres acut, cum ar fi să vezi leul sare din tufișuri sau se sperie brusc de un zgomot puternic", spune Dr. Merrill
Cercetările Dr. Wemmie au arătat că unele zone ale trunchiului creierului, cum ar fi griul periaqueductal sau PAG, sînt implicate în atacuri de panică. PAG tinde să se activeze atunci cînd oamenii detectează o amenințare. În timpul unui atac de panică, structurile trunchiului creierui, cum ar fi PAG, sînt probabil excesiv de activate.
Dacă aveți atacuri de panică, cel mai bine este să cereţi ajutor specializat. Potrivit specialiştilor, fără tratament, persoanele care experimentează atacuri de panică tind să încerce să evite orice factor care le-ar putea declanşa frica, lucru care poate interfera cu calitatea vieții. Există mai multe opțiuni, inclusiv terapia cognitiv comportamentală, care poate duce la diminuarea atacurilor de panică.
Adăuga comentariu