Arheologii au găsit dovezi de la una dintre cele mai vechi operații pe creier

Un mormînt din perioada tîrzie a Epocii Bronzului, din situl arheologic de la Meggido, Israel, a oferit cercetătorilor dovezi de la una dintre cele mai vechi operații pe creier.

Aceasta ar putea fi cea mai veche operație de acest fel din Orientul Mijlociu. În 2016, arheologii au excavat o pereche de morminte din secțiunea domestică a unui palat din celebrul oraș biblic, descoperind rămășițele a două persoane îngropate împreună în urmă cu aproape 3.500 de ani, transmite descopera.ro.

Cercetătorii de la instituții din SUA și Israel au publicat rezultatele unei analize asupra scheletelor găsite. Astfel, oamenii de știință au dezvăluit povestea tragică a doi frați a căror bogăție nu a fost suficientă ca să îi salveze de la o moarte prematură.

Indicii ale originii celor doi frați

Aflat la 130 de kilometri nord de Ierusalism, orașul Meggido a fost un centru urban înfloritor, alcătuit din mai multe palate, fortificații și temple. Mulți îl vor cunoaște mai bine după numele său grecesc, Armageddon, profetizat ca fiind locul bătăliei finale înainte de sfîrșitul vremurilor. „Este greu de supraestimat importanța culturală și economică a orașului Meggido în Epoca tîrzie a Bronzului”, a spus arheologul Israel Finkelstein din Tel-Aviv, coautor al studiului asupra osemintelor. Îngropate într-o secțiune a unui palat, considerată a fi rezervată elitelor, printre ceramică și alte obiecte de valoare care se potrivesc unor cetățeni mai înstăriți, este probabil ca trupurile să aparțină unor bărbați care au făcut parte dintr-o familie puternică, dacă nu chiar regală. O analiză ADN efectuată înainte de această ultimă investigație a stabilit relația lor familială, în timp ce indicii privind mărimea și dezvoltarea lor sugerează că unul dintre ei a murit la începutul vîrstei adulte, iar celălalt era cu pînă la 30 de ani mai în vîrstă cînd a murit

Trepanarea, o procedură chirurgicală riscantă din Antichitate

Datorită modului în care erau aranjate oasele, știm că fratele mai mare a supraviețuit cel mai probabil fratelui său, iar oasele celui mai tînăr prezintă semne că au fost îndepărtate și reîngropate. Deși rămășițele amîndurora prezintă semne ale unei boli, craniul fratelui mai mare poartă în mod clar urmele unei proceduri cunoscute sub numele de trepanare. Aceasta implică tăierea, abraziunea sau raderea osului unui pacient viu pentru expunerea creierului. În cazul celor doi frați, oricare ar fi fost intenția operației, în cele din urmă, a fost un eșec. Urmele încrucișate de tăieturi care mărginesc deschiderea pătrată din partea din față a craniului nu prezintă semne de vindecare, ceea ce sugerează că bărbatul, considerat a avea în jur de 20 sau 30 de ani atunci cînd a murit, a decedat la scurt timp după ce craniul său a fost deschis. Exemple de trepanare au fost găsite în arhivele mezolitice din Africa de Nord pînă în Neoliticul mediteranean și în Europa Centrală. „Sunt interesat de ceea ce putem învăța dacă ne uităm la literatura științifică, la fiecare exemplu de trepanare din Antichitate, comparînd și contrastînd circumstanțele fiecărei persoane care a făcut această operație”, a spus Kalisher.

Urmele unor trupuri bolnave

În ciuda faptului că au avut acces la bogăție și influență, este puțin probabil ca cei doi frați să fi dus o viață confortabilă. Fratele mai mare avea o linie suplimentară în craniu, unde se întîlneau plăcile, precum și un molar în plus, ceea ce indică o afecțiune genetică rară numită displazie cleidocraniană, potrivit Science Alert. Totodată, fiecare set de oase purta cicatricele unei boli infecțioase, cel mai probabil tuberculoză sau lepră. Descoperirea ajută la completarea unei imagini globale a modului și motivelor pentru care culturile antice ar fi putut întreprinde o astfel de operație riscantă