Vasile Chirtoca: Sînt sigur că în Moldova există boxeri care pot deveni campioni olimpici

Pe 22 ianuarie, Federația de Box din Moldova (FBM) împlinește 30 de ani. În ajunul acestei date, ne-am întîlnit cu președintele FBM, președintele companiei DAAC Hermes, Vasile Chirtoca, și am discutat despre cum au fost acești 30 de ani, ce succese au obținut sportivii noștri și care sînt perspectivele și noile orizonturi ale dezvoltării boxului autohton.

Federația de Box din Moldova a fost înființată cu 30 de ani în urmă. Anul 1993 este anume acea perioadă a anilor 90, cînd se prăbușeau vechile fundații, structuri și viziuni. Și multora, la drept vorbind, nu le ”ardea de box”. Iar Dvs. ați hotărît să creați o astfel de organizație. Ați crezut în viitorul înfloritor al boxului autohton?

Nu eu am decis – au decis pentru mine. În acea perioadă URSS dispăruse, eu mă îndepărtasem deja de box, începusem să mă implic în business și atenția mea era absorbită de acele schimbările enorme care aveau loc în viața poporului moldovean și a familiei mele, în special.

Deoarece devenisem un stat independent, Republica Moldova a fost invitată să devină membru al organizațiilor sportive internaționale. Iar pentru aceasta trebuia de creat organizații sportive care să reprezinte sportul moldovenesc pe arena internațională. În conformitate cu Carta Olimpică - acestea sînt federații. De aceea și a fost adoptată Legea cu privire la sport, potrivit căreia fiecare gen de sport trebuia să înființeze o astfel de federație. Și un grup de entuziaști și profesioniști în domeniul boxului (antrenori, funcționari sportivi) s-au gîndit cum să creeze o astfel de federație și cine ar putea să o conducă.

Astfel, fostul meu antrenor, cu care mențineam legătura, antrenorul emerit al Republicii Moldova, Pavel Danilovici Luchevschi, a propus candidatura mea. Și astfel la mine a venit o delegație a celor care doreau să creeze această federație și m-a convins. Desigur, eu m-am sfătuit cu soția și am acceptat această propunere. La acea vreme, în compania noastră existau toate structurile necesare, trebuia de pregătit documentele constitutive și organizarea Adunării de Constituire. De acest lucru m-am ocupat deja eu și angajații mei.

Atunci noi nu înțelegeam prea multe. Nu înțelegeam ce ne aștepta și cum se va întîmpla totul. Dar știam că dacă nu vom crea o Federație, atunci acest gen de sport ar putea muri. Or, cu boxul se ocupau foarte mulți oameni, antrenori, directori de școli sportive. Și, desigur, el nu trebuia să moară, mai ales că eu consider acest gen de sport foarte important pentru bărbați și dezvoltarea la ei a calităților bărbătești.

Federația nu a fost creată pe loc gol – boxul moldovenesc sovietic are o istorie glorioasă de victorii și realizări. Boxerii noștri au devenit cîștigători ai campionatelor, cupelor URSS și competițiilor sportive. Avem o medalie de bronz de la Seul 1988 (Timofei Scriabin). Ați planificat să fiți succesorii școlii sovietice de box sau ați vrut să creați ceva fundamental nou?

Dacă e să vorbim despre școala de box, atunci aceasta include practic tot ceea ce ține de modul de pregătire a sportivilor, cu antrenamente, tehnica genului de sport. Există o școală universală, cea mai bună școală de box. Este vorba despre școala veche rusă, școala cubaneză, școala profesională veche americană, școală veche franceză.

Dar atunci nu ne gîndeam la aceasta. Sarcina noastră era să facem din Federație o parte organizațională importantă, pentru ca acest sport să poată funcționa.

Este vorba despre faptul că Federația se ocupă doar în sportul de cea mai înaltă calificare. Adică, Federația nu gestionează școlile sportive și procesul de instruire în aceste școli – ea organizează competiții la nivel de republică. Acestea sînt campionatele republicii la diferite categorii de vîrstă, precum și organizarea și participarea sportivilor moldoveni la toate competițiile internaționale. Prin intermediul Federației se desfășoară toate competițiile internaționale, precum și pregătirea, și formarea echipelor naționale pentru participarea la turneele internaționale.

În ceea ce privește pregătirea directă a sportivilor, desigur, aceasta a fost o continuare a școlii sovietice de box, deoarece toți antrenorii de atunci erau din Uniunea Sovietică, au fost educați acolo. Ei sînt, desigur, toți foarte diferiți. Chiar și într-o mică republică, puteți vedea școli de box diferite. Și în ciuda faptului că aceasta nu era responsabilitatea noastră, am încercat să influențăm aceste procese și să direcționăm antrenorii pentru ca aceștia să capete noi cunoștințe și să pregătească mai bine sportivii.

Ne puteți spune cîți sportivi a antrenat Federația pe parcursul acestor ani?

Așa cum am spus deja, noi ne ocupăm cu etapa finală de pregătire a sportivilor, adică "luăm" sportivii cînd aceștia devin deja cîștigători și campioni ai Republicii Moldova, intră în echipele naționale. Și atunci deja organizăm procese de instruire și pregătire pentru competiții concrete. Cred că prin Federație au trecut nu sute, dar mii de sportivi de diferite vîrste - participanți ai competițiilor internaționale. Le-am cusut uniforme sportive pe care era scris ”Moldova” și cred că acest lucru a rămas în memoria lor ca o parte importantă a vieții lor.

Pentru o pregătire bună pentru participarea la turneele mondiale, este nevoie și de o bază sportivă bună. Noi avem o astfel de bază?

Din păcate, nu tot ce am avut pentru dezvoltarea boxului în Uniunea Sovietică s-a păstrat. De exemplu, exista un frumos complex sportiv "Юность", care aparținea sindicatelor. Dar sindicatele au vîndut totul, iar pe locul complexului sportiv, unde era și o sală sportivă minunată, și o sală de box, și o piscină în aer liber de 50 de metri, a fost construit un complex rezidențial.

Pe locul complexului sportiv "Moldova" a fost construit Institutul de educație fizică. Nici acolo nu există o sală de box permanentă, dar există o sală universală mare în care organizăm periodic campionatele republicii.

Și, deși, din păcate, nu totul s-a păstrat, în tot acest timp în care am lucrat, au apărut noi cluburi private. Au apărut chiar și școli de box în unele centre raionale, care nu existau înainte. În principiu, geografia boxului s-a extins semnificativ.

Cu ce realizări ale boxerilor moldoveni de-a lungul anilor vă mîndriți cel mai mult? Cu medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 2008 sau cu altceva?

Pe lîngă succesul de la Jocurile Olimpice din 2008 despre care vorbiți, avem și o medalie de bronz la Jocurile Olimpice din 2000, care a fost cîștigată de Vitalie Grușac. A fost primul succes semnificativ al boxului moldovenesc independent în Republica Moldova independentă. Dar și înainte de aceasta am avut evoluții frumoase. L-am avut pe cîștigătorul Campionatului European, Ion Cernei. L-am avut pe Vasile Gavriliuc, cîștigător al Campionatului European printre tineret. S-a prezentat bine la Jocurile Olimpice de la Atlanta și Igor Samoilenco. Din păcate, el a pierdut în prima luptă în fața viitorului campion olimpic, cubanezul Lorenzo Aragon. Cînd lui Aragon i-a fost înmînată medalia și a fost întrebat într-un interviu ce luptă i-a rămas în memorie cel mai mult, el a răspuns: "Prima. A fost cea mai grea luptă a mea". Adică lupta cu Igor Samoilenco.

În general, îl consider pe Igor Samoilenco unul dintre cei mai remarcabili boxeri ai noștri, care pur și simplu nu a avut noroc. Adevărul e că a reușit să devină medaliatul cu bronz al Campionatului European de la Perm, în 2002, dar, din păcate, realizări mai mari nu a avut.

Pe lîngă două medalii olimpice de bronz, avem și o medalie de bronz la Jocurile Olimpice pentru tineret, o medalie de aur la Campionatul European, care a fost cîștigată de Veaceslav Gojan. În plus, am cîștigat diferite medalii la Cupele Mondiale și Cupele Europene. Am intrat în primele trei echipe la campionatul Uniunii Europene, unde am cîștigat două medalii de aur.

Scopul principal al Federației este de a pregăti vedetele care vor cîștiga premii și medalii la turnee internaționale sau de a promova în masă sportul?

Dacă e să vorbim despre rolul Federației, atunci, din moment ce ne ocupăm cu sportul de cea mai înaltă calificare, pentru noi, desigur, principalul lucru este organizarea pregătirii pentru participarea la turnee internaționale. Sarcina noastră este să formăm echipe naționale. Și, desigur, promovarea acestui gen de sport, de asemenea, face parte și din responsabilitățile noastre. Pentru aceasta avem un site (https://www.boxing.md/), pentru aceasta filmăm videoclipuri la toate campionatele republicii, pentru care mulțumim site-ului Noi.md, și publicăm aceste reportaje.

Examinăm în permanență cazurile nedorite care apar uneori în timpul luptelor și turneelor și luăm decizii asupra lor. Uneori pregătim și materiale metodologice, pe care le distribuim în rîndul antrenorilor.

Care este relația Federației de Box cu ministerul de profil, în ce măsură vă sprijină financiar?

În anii 90 și prima jumătate a anilor 2000, o povară financiară uriașă a căzut anume pe umerii Federației. Și pentru a fi mai exact - asupra companiei DAAC Hermes, care este singurul sponsor al Federației. Cînd ne adresăm cuiva după ajutor, ni se spune - există DAAC Hermes, ei sînt bogați ... Deși zvonurile despre bogăția noastră sînt foarte exagerate. Dar, într-un fel sau altul, am fost nevoiți să purtăm singuri această povară.

În anii 90 și începutul anilor 2000, primeam bani doar pentru pregătirea pentru Jocurile Olimpice, pentru a participa la turneele preolimpice și campionatele mondiale. Chiar și pentru participarea la Campionatele Europene nu primeam finanțare completă.

Bineînțeles, împreună cu conducătorii altor federații, am încercat să schimbăm această situație și să obținem creșterea finanțării – am demonstrat necesitatea acestui lucru, am mers prin birourile ministerului. Și în al doilea rînd, noi voiam ca această finanțare să ajungă direct la Federație. Nu doream ca antrenorul principal să meargă la minister, la contabilitate, să scoată bani de acolo și nu este clar cum îi va folosi apoi. De multe ori acest lucru scăpa de sub controlul nostru. Am reușit să rezolvăm această problemă în perioada guvernului comuniștilor, iar astăzi, deja pe parcursul mai multor ani Federația primește de la minister mijloace financiare în baza planurilor pe care le depunem la minister (planul calendaristic, graficul de pregătire a echipelor, graficul desfășurării competițiilor).

Desigur, sîntem întotdeauna în relații bune cu ministerul. Sîntem o structură neutră din punct de vedere politic și, de obicei, nu avem probleme cu conducerea ministerului. Unicul lucru este că nu primim finanțare integrală și sîntem nevoiți să suportăm o mare parte din cheltuieli. Este vorba și despre întreținerea biroului, și despre deplasările anumitor angajați ai Federației la competiții internaționale. Foarte des finanțăm și pregătirea pentru participare a acelor sportivi pentru care nu este alocată finanțare. De exemplu, ni se spune: pentru Campionatul Europei oferim mijloace doar pentru trei persoane. Respectiv, pentru restul trebuie să achităm noi singuri.

De obicei, cheltuielile noastre se ridică la aproximativ un milion de lei suplimentar la ceea ce alocă ministerul. Este vorba despre circa a treia parte.

Dar cum interacționați cu structurile internaționale, de exemplu, IBA și EUBC? Cum participă specialiștii noștri la activitatea federațiilor internaționale?

Deja la sfîrșitul anilor 90 a devenit clar că trebuie să participăm mai activ la activitatea federațiilor internaționale și, prin urmare, începînd cu 2002, adjunctul meu de atunci Constantin Ivanovici Doltu a fost ales membru al Comitetului Executiv al Federației Europene de Box și, după un timp oarecare, a devenit vicepreședintele acesteia. După Jocurile Olimpice din 2008, el a părăsit această funcție, iar adjunctul meu a devenit Maxim Certîcovțev, care este și primul vicepreședinte al Consiliului Municipal al orașului Tiraspol. De atunci el participă activ la activitatea structurilor internaționale. El este membru al Comitetului Executiv al Federației Europene de box, iar astăzi se află la conducerea unui comitet tehnic foarte important în această organizație. Este vorba despre comitetul care organizează toate competițiile din cadrul Federației Europene și numește acolo persoanele responsabile de organizarea acestor turnee.

În același timp, unii cetățeni de-ai noștri sînt și membri ai comisiilor Federației Internaționale de box. De exemplu, Anatolii Caigorodov, care deține calificarea ITO. El participă la organizarea competițiilor, le poate conduce și este, de asemenea, un evaluator al judecătorilor.

O serie de alți reprezentanți ai Federației sînt cei mai buni judecători, adică cei mai calificați pe arena internațională și participă la comisia federațiilor internaționale.

Nu demult, după ce la turneele olimpice de box au început să fie admiși profesioniștii, noi ne ocupăm și cu boxul profesionist. În mîinile Federației noastre este concentrat și acest lucru. Și adjunctul meu în Federație, care este și fiul meu, Alexei Chirtoca, conduce toate lucrările legate de boxul profesionist. Devenind membri ai organizațiilor internaționale profesionale de box, am început să antrenăm sportivi și în această direcție.

Următoarea mea întrebare are tocmai legătură cu boxul profesionist și cum intenționați să-l dezvoltați.

Desigur, intenționăm să-l dezvoltăm, deoarece sportivii care au devenit, de exemplu, cel puțin cîștigători ai Campionatelor Europene sînt deja profesioniști. Acestea sînt persoane care pot lupta pentru primele locuri pe ringul profesionist. Dar boxul profesionist este organizat oarecum diferit decît boxul de amatori. Există 4-5 cele mai mari asociații de box cu care trebuie să interacționăm. Există un sistem de rating, un sistem de contabilitate a luptelor și turneelor. Cu aceasta se ocupă o organizație specială, BoxRec, pe site-ul căreia sînt publicate toate rezultatele. Există anumite cerințe privind organizarea luptelor, difuzarea lor și chiar privind filmările.

Noi învățăm toate acestea. Am organizat deja cîteva turnee mari legate de boxul profesionist și destul de reușit. Și chiar în aceste zile se desfășoară un seminar pentru judecătorii și arbitrii moldoveni, cu participarea celor mai buni experți din Europa în acest domeniu.

În ciuda faptului că avem o temă aniversară, haideți să vorbim și despre probleme. Ce, în afară de finanțarea insuficientă, împiedică dezvoltarea rapidă a boxului moldovenesc?

Probleme, desigur, există. Ca urmare a finanțării insuficiente, noi încă nu avem o bază materială suficientă. Cred că sîntem singura țară din fosta Uniune Sovietică care nu are o bază olimpică pentru pregătirea echipelor naționale.

Baza olimpică este un centru sportiv universal, care se află de obicei în afara orașului, unde există aer curat, adesea în pădure sau la munte, unde sportivii din diferite genuri de sport, inclusiv arte marțiale, se pot pregăti pentru competiții internaționale majore, participă la așa-numitele cantonamente. De obicei, în astfel de centre există în mod necesar săli pentru practicarea sportului și tot necesarul pentru sporturile nautice, există un complex de facilități de reabilitare și centre medicale mari unde lucrează medici sportivi special instruiți. Căci un medic sportiv este o profesie aparte. Așa cum există pediatri, ORL-iști, stomatologi, există și medici sportivi, cu pregătire specială, cunoștințe speciale.

Unde găsiți astfel de medici?

Din păcate, au rămas foarte puțini astfel de medici și nu ne folosim de serviciile lor atît de des. Dar există un dispensar sportiv, unde, înainte de a merge la competiție, sportivii noștri sînt supuși neapărat unui examen medical.

Așadar. Din păcate, noi nu avem o bază pentru pregătirea olimpică a sportivilor, de aceea ne înțelegem adesea cu federațiile din alte țări în care există astfel de baze și mergem acolo. Ori organizăm cantonamentele noastre în unele cluburi de box - fie la Grimăncăuți, fie la Chișinău, uneori la Tiraspol.

A doua problemă este sprijinul medical pentru echipele naționale. Și aici, din păcate, există probleme, nu există o finanțare a acestui proces. Dacă implicăm medici, este pe cheltuiala noastră. Iar echipa națională trebuie să aibă medici, specialiști în masaj, atît în timpul pregătirii pentru competiții, cît și în timpul competițiilor în sine.

De asemenea, consider că este o mare problemă faptul că nu se acordă suficientă atenție dezvoltării sportului în școli, în instituțiile de învățămînt, în general. Iar tinerii trebuie implicați în sport, trebuie îndepărtați de la gadgeturi, alcool, droguri și așa mai departe. Iar pentru aceasta, sportul trebuie să fie prestigios, nu numai la nivelul comunicării în curte, ci și la nivelul instituției de învățămînt. Cred că evaluarea activității directorilor instituțiilor de învățămînt, începînd cu școlile și terminînd cu universitățile, ar trebui să depindă de nivelul de dezvoltare a sportului în această instituție de învățămînt, de realizările echipelor. Iar în universități, în același mod ar trebui evaluată și activitatea decanilor facultăților.

Nu peste tot există competiții școlare între clase, nu peste tot există competiții în diferite genuri de sport în orașe, nu există competiții raionale între școli. Nu există campionate ale republicii între raioane, nu există campionate între universități, așa cum era mai înainte.

Din punctul meu de vedere, aceasta este o problemă importantă la care trebuie atrasă atenție.

Ați vorbit despre prestigiul sportului. Dar cum au fost marcate la nivel de stat succesele boxerilor, antrenorilor și specialiștilor moldoveni?

Trebuie să spun că în timp, atenția față de această problemă a crescut. A crescut și înțelegerea faptului că sportivii trebuie recompensați, că trebuie recompensați și antrenorii, că a fi antrenor este un o muncă importantă, chiar una-cheie, și ei trebuie să fie cointeresați financiar. Recent, șeful guvernului a anunțat că bursele pentru sportivi vor fi majorate de două ori. Aceasta este o decizie foarte corectă și bună. Trebuie create condiții pentru ca un sportiv să se pregătească pentru competiții.

De aceea, din punctul meu de vedere, înțelegerea necesității de a crește prestigiul sportului, prestigiul sportivului, finanțarea activității sale crește odată cu fiecare schimbare a conducerii țării.

Acum cîteva momente personale. Și Dvs. ați fost cîndva boxer și ați avut multe lupte în ring. V-a ajutat acest lucru în viață, în munca pe care o desfășurați?

Desigur. Mi-am întărit spiritul și corpul, pot rezista deschis loviturii. Sportul mi-a dat multe. Datorită lui, am devenit mai organizat, mai eficient. Am devenit mai puternic, mai încrezător în sine și, din punctul meu de vedere, acest lucru este foarte important pentru un bărbat.

Și, desigur, am cu ce mă lăuda în fața copiilor și nepoților – acest lucru este, de asemenea, important (zîmbește).

Ați îndeplinit 100% din planurile dvs. creative privind dezvoltarea și succesul boxului moldovenesc sau mai există lucruri de făcut?

Desigur, avem spre ce tinde. Aș dori să avem un campion olimpic. Aș vrea să avem un campion mondial. S-a întîmplat așa că, cîțiva sportivi au fost aproape de piedestal la campionatele mondiale, dar nu am reușit niciodată să devenim cîștigătorii acestuia. Și cred că în veacul meu, vom avea totuși astfel de realizări.

Aveți obiective ambițioase…

Realiste. În fiecare ciclu olimpic, avem cel puțin unu-doi boxeri care ar putea pretinde la cele mai mari rezultate. Acum deocamdată avem un astfel de boxer –cîștigător al Campionatului European de la Chișinău, Alexandru Paraschiv. El este un boxer foarte puternic, talentat. El este antrenat de tatăl său Iurie Paraschiv, cu care, apropo, am practicat boxul împreună.

Și cresc tineri buni! Avem mereu cîștigători ai celor mai mari competiții în rîndul tinerilor, juniorilor, elevilor. O parte dintre ei anul acesta trece la boxul pentru adulți. Vom vedea cum se vor prezenta tinerii în anul preolimpic.

Ce le-ați dori colegilor dvs. din Federație?

Aș dori să mă adresez tuturor celor care sînt implicați profesional în acest sport, cu rugămintea de a acorda mai multă atenție pregătirii tinerilor, pentru ca aceștia să obțină rezultate bune la campionatele republicii, la competițiile internaționale. Concentrați-vă pe acest lucru, deoarece puținii bani pe care antrenorii îi cîștigă făcînd fitness-box nu ar trebui să dăuneze scopului lor principal – de a educa sportivi de cea mai înaltă calificare și cetățeni de calitate ai țării.

Vă explic la ce mă refer. De exemplu, există o școală sportivă și sînt copii înscriși pe liste, dar pe lîngă aceștia, suplimentar mai vin și alții care vor să practice boxul, deoarece boxul este un gen de sport care îi dezvoltă foarte armonios. Și antrenorii de cele mai multe ori atrag mai multă atenție acestor copii decît sportivilor lor. Eu îi rog pe antrenori să se concentreze pe sportivi, pe tineri. Fiți nu numai antrenori, învățători de sport, ci și învățători de viață. Căci voi le oferiți tinerilor arme serioase pe care ei le pot fi folosite într-o direcție greșită. De exemplu, în Uniunea Sovietică, dacă un maestru al sportului în box se bătea și rănea pe cineva, atunci cînd era pronunțat verdictul, aceasta era o circumstanță semnificativ de agravantă.

Desigur, persoana care se poate apăra, care are calități morale înalte și care este, de asemenea, un patriot al țării sale este o mare valoare pentru întregul stat.

Și vreau să atrag atenția tuturor antrenorilor asupra faptului că și antrenorul primește premii mari pentru realizările înalte ale sportivilor săi. La noi premiile pentru realizările din turneele internaționale sînt mai mari decît în SUA. Doar că noi nu avem mulți astfel de sportivi, de aceea ne putem permite. Dar, în același timp, există orizonturi spre care trebuie să tindem.

De asemenea, îndemn sportivii care nu mai participă la competiții, să devină antrenori, să educe tinerii – slavă Domnului, avem unde. În orice caz, țara noastră se va îmbogăți și va acorda mai multă atenție sportului. Sînt sigur de acest lucru.

A adresat întrebările Svetlana Derevșcicova