Galatasaray a zdrobit Ajax cu un hat-trick al lui Osimhen, Bruges a organizat un schimb de focuri cu Barcelona, iar Kairat a făcut San Siro să înghețe. „Marseille” a pierdut în final după un episod controversat, „Paphos” a cîștigat pentru prima dată în istorie, iar „Chelsea” a scăpat cu greu la Agdam. A fost o etapă în care outsiderii nu s-au temut, iar favoriții nu s-au descurcat. Și fiecare meci a sunat ca o replică dintr-o piesă de teatru, în care fotbalul nu este doar un joc, ci o artă.
Bruges – Barcelona 3:3
Cînd outsiderul nu se teme, iar favoritul nu se descurcă
Nu a fost un meci, a fost jazz. Bruges a început cu o notă pe care Barcelona nu o aștepta: Trezoldi a deschis scorul deja în minutul 6. Torres a răspuns în minutul 8. Forbsch – 2:1 în minutul 17. Yamal – 2:2 în minutul 61. Forbsch din nou – 3:2 în minutul 63. Dzolis – 3:3 în minutul 77. Și toate acestea – fără pauze, fără răgaz, fără posibilitatea de a respira.
„Barça” a alergat tot timpul după egalare. Dar de fiecare dată, cînd părea că este pe cale să reușească, „Bruges” răspundea. A fost un meci în care catalanii păreau vulnerabili, iar belgienii — liberi. Szczęsny era nervos, apărarea se destrăma, iar Verman era aproape să smulgă victoria în final. Dar egalul este corect. Pentru că Bruges a jucat la fel de bine. Și, în unele momente, chiar mai bine.
Manchester City – Borussia Dortmund 4:1
Cînd Haaland nu este protagonistul principal. Iar Foden își reamintește de sine
La Etihad, totul a fost ca la carte: control, ritm, goluri. Dar nu Haaland a fost în centrul atenției. Ci Phil Foden. El a deschis scorul în minutul 22, apoi a marcat al doilea gol în minutul 57. Între ele – golul lui Haaland în minutul 29. Al 27-lea al său în acest sezon. Și bannerul cu vikingul din tribună – parcă i-a dat un impuls suplimentar.
Borussia a încercat. Anton a marcat în minutul 72. Dar a fost doar o consolare. Sherki a pus punctul pe i în minutul 90+1. City este din nou în formă. Și acum nu mai are un singur golgheter. Ci doi. Sau trei. Sau cîți vrea.
Inter – Kairat 2:1
Cînd San Siro a înghețat, iar Kazahstanul respira în ceafă
Inter a început cum se cuvine: cu încredere, cu mingea, cu presiune. Lautaro a marcat în minutul 45 și părea că totul era sub control. Dar Kairat nu venise să se predea. În minutul 55, Arad a profitat de o greșeală la degajare și a egalat scorul. Și pentru cîteva minute, San Siro a înghețat. Fanii — în tăcere. Jucătorii — în derută.
Dar clasa și-a spus cuvîntul. Carlos Augusto a șutat de la distanță în minutul 67 și a marcat. Inter a răsuflat ușurat. Kairat nu s-a predat. Pînă la finalul meciului, kazahii au căutat o șansă. Nu au găsit-o. Dar au părăsit terenul cu respect. Și cu sentimentul că pot mai mult.
Benfica – Bayer 0:1
Mourinho – fără goluri, fără victorii, cu eliminarea asistentului. Shik – ca un chirurg
Lisabona – a așteptat. Dar nu a avut noroc. Benfica – trei meciuri, trei înfrîngeri, zero goluri. Shik – a marcat în minutul 65. Mourinho — a privit. Asistentul — eliminat. Și toate acestea — ca și cum ar fi fost la teatru, unde actorii au uitat textul.
Bayer — nu a jucat strălucit. Dar a jucat precis. Iar Benfica — parcă a uitat că fotbalul nu înseamnă doar posesie, ci și rezultat.
Karabakh – Chelsea 2:2
Caracterul azer, fragilitatea londoneză și Garnacho pe post de salvator
Agdam nu este Londra. Aici nu este vorba de stil, ci de rezistență. Karabakh a primit gol în minutul 16: Estevao – ca la carte. Dar gazdele nu au șovăit. Andrade – gol în minutul 29, Jankovic – gol în minutul 39. În minutul 40 – 2:1. Chelsea era în șoc. Maresca – în nedumerire. Hato – a greșit, Lavia – din nou accidentat. Nouă accidentări în doi ani. Asta nu mai e statistică, e diagnostic.
Garnacho a salvat egalul în minutul 53. Dar Karabakh nu a pierdut. Și asta e important. Pentru că în acest meci nu a existat un favorit. A existat doar caracter.
Ajax – Galatasaray 0:3
Osimhen – furtuna nigeriană care distruge totul
Amsterdamul este în ceață. Heitinga este dezorientat. Ajax a avut posesia mingii, a lovit, a încercat. Dar toate acestea au fost fără rezultat. Iar Osimhen – cu un hat-trick. 59, 66, 78. Trei lovituri – trei goluri. El nu a sărbătorit – a muncit. Iar Galatasaray nu mai este acum doar un participant. Ci un pretendent.
Osimhen a jucat de parcă ar fi fost singur. Dar nu era singur. Era un lider care știe ce înseamnă responsabilitatea. Și știe cum să o pună în practică.
Paphos – Villarreal 1:0
Gladiatorul cu mască, armura cipriotă și victoria pe care nimeni nu o aștepta
La „Stadionul Paphos” era sufocant – nu din cauza vremii, ci din cauza tensiunii. Portarul gazdelor, Neofitos Mihail, a ieșit pe teren cu o mască de protecție și a jucat de parcă ar fi dormit cu ea. Deja în minutul 9 — a salvat după un șut al lui Gaye din apropiere. Apoi — încă două salvări, dintre care una a stîrnit aplauze chiar și din partea jurnaliștilor spanioli.
Villarreal a dominat posesia, dar nu și jocul. Paphos a așteptat. Și în minutul 46 a venit momentul: Luckassen a marcat din corner, iar stadionul a explodat. Primul gol, prima victorie, prima seară în care Cipru a devenit parte din marea Europă.
Newcastle – Athletic 2:0
Golul lui Burn – ca o lovitură cu mîna, doar că cu capul. Și Joelinton – ca un ciocan
„St. James' Park” – parcă știa că va fi frumos. În minutul 11, Burn a lovit mingea cu capul într-un mod atît de spectaculos, încît nici camerele de filmat nu au înțeles imediat cum. Nu a fost o lovitură – a fost un gest. Joelinton a marcat al doilea gol în minutul 49, iar Howe l-a depășit pe Valverde în tactică, ritm și dispoziție.
„Athletic” părea o echipă care uitase de ce venise. Iar Newcastle părea că abia a început sezonul. Trippier, Tonali – fiecare juca cu plăcere. Și asta se simțea.
Marseille – Atalanta 0:1
Samardžić – lovitură din afara careului, Ederson – volei în propriul careu, De Zerbi – cartonaș galben pentru emoții
„Velodromul” vuia. „”Marseille” a jucat – nu perfect, dar cu suflet. „Atalanta” – cu răceală. Penalty – ratat. Gol – anulat. Și totul se îndrepta spre zero. Dar în minutul 90, Samardžić a șutat atît de bine încît nici aerul nu a apucat să reacționeze.
Înainte de asta, mîna lui Ederson, care nu a fost observată. De Zerbi – cartonaș galben pentru emoții. „Marseille” – o înfrîngere dureroasă. Iar „Atalanta” – o victorie care nu bucură. Pentru că este la limită.
Adăuga comentariu