Și în timp ce lumea încă se ceartă unde sînt limitele posibilului, douăzeci și una de echipe au dovedit deja că viitorul a sosit. Pe scurt, în doar cîteva cuvinte, despre fiecare dintre echipe și liderii lor – în analiza noastră.
Argentina
Messi încă scrie scenariul, Alvarez și Lautaro sînt noii săi coautori.
Campionii mondiali zboară în SUA cu un avans de nouă puncte – încrezători, maturi și la fel de înfometați.
Brazilia
Carlo Ancelotti are calmul unui maestru și o mulțime de diamante: Vinicius, Rodrigo, Rafinha.
Chiar și locul cinci în clasament pare o pauză înainte de un nou carnaval.
Columbia
Luis Diaz este focul întruchipat, iar echipa este o explozie de energie pură.
28 de goluri, atac perpetuu, credință nestăvilită în spectacol.
Uruguay
Fără Suarez și Cavani, dar cu o nouă calmă animalică.
Federico Valverde și Darwin Nunez transformă disciplina în stil — și o fac cu pasiunea rece a uruguayanilor.
Ecuador
Moises Caicedo este simbolul fotbalului lor: de încredere, harnic, impenetrabil.
Cinci goluri primite în toată calificarea – plictisitor? Dar stabil și mortal de eficient.
Paraguay
Almiron și Gomez nu sînt vedete rock, ci adevărați artizani ai victoriilor.
Nu fac zgomot, ci pur și simplu lovesc exact în țintă.
Japonia
Fotbalul ca știință exactă: Doan, Kubo și Mitoma acționează cu precizie chirurgicală.
Diferența de goluri 30:3 nu este un scor, ci o simfonie a controlului.
Iran
Serdar Azmoun și Mehdi Taremi sînt vechea gardă, iar în urma lor vine sînge proaspăt.
O echipă care joacă cu inima, dar gîndește rece.
Coreea
Son Heung-min zîmbește, dar lovește precis și dureros.
Coreea de Sud nu ratează campionatele mondiale din 1986 — și nu intenționează să înceapă acum.
Australia
Forță brută, hardcore și sudoare cinstită.
Suttar și Irvine conduc echipa fără rafinament — dar cu o sinceritate impecabilă.
Iordania
Debutanți cu ochi de visători și inimă de luptători.
Moussa Al-Tamari este steagul lor, ritmul lor și șansa lor de a dovedi că țările mici pot face valuri.
Uzbekistan
Fabio Cannavaro construiește disciplina, iar Khusanov este noua față a fotbalului uzbec.
Prima lor participare la Cupa Mondială este deja o victorie, dar este clar că nu merg acolo ca turiști.
Maroc
Hakimi, Bounou și Amrabat sînt elita cu puls african și mentalitate europeană.
După semifinala din Qatar, sînt gata să repete performanța, dar fără surprize — doar conform planului.
Egipt
Mohamed Salah a devenit din nou mesia – nouă goluri și leadership obținut prin forța caracterului.
Este, probabil, ultima lui șansă, și pare mai înfometat ca niciodată.
Alger
Riyad Mahrez este fratele mai mare, Mohamed Amoura este cel mai mic, dar ambii vorbesc limba victoriilor.
Algeria este din nou aici, din nou periculoasă, din nou în formă.
Tunisia
Nu au primit niciun gol în calificări și nu intenționează să strice statistica.
Minimalism, disciplină, funcționalitate pură – zenul tunisian.
Ghana
Kudus este motorul, Ayew este inima, Jiku este creierul.
„Stelele negre” se întorc pentru a străluci din nou mai puternic decît se aștepta.
Noua Zeelandă
Chris Wood este încă în formă, iar echipa este în armonie.
Țara rugby-ului, unde fotbalul își găsește totuși respirația.
Gazdele turneului:
SUA, Canada, Mexic
SUA vrea să arate că știe să joace nu doar baseball. Pulisić și Reina sînt vitrina lor.
Canada, cu Alfonso Davies, inspiră, iar Mexicul fierbe, ca întotdeauna.
Aceasta va fi scena lor – și întreaga lume privește deja în acea direcție.
Lumea este pregătită pentru un nou spectacol
Campionatul Mondial din 2026 nu va fi doar un turneu, ci un serial Netflix global, în care fiecare episod este filmat pe un alt continent.
Și dacă aceste 21 de echipe din 48 sînt primul episod, atunci finala promite să fie zgomotoasă. Așteptăm restul de 27 de echipe și sperăm că acest campionat va fi de neuitat prin intrigă și intensitatea pasiunilor.
Adăuga comentariu