Dublă pentru Ronaldo, calm englezesc și disperare italiană. Fotbalul de octombrie în preliminariile CM 2026

Săptămîna de meciuri internaționale din octombrie a fost incendiară.

Unele echipe își pot deja imagina biletele pentru SUA, altele mai păstrează doar speranța. Între ele – drame, autogoluri și chiar lovituri de la centrul terenului.

Spania, din nou impecabilă

Bulgaria a încercat să reziste, dar părea un gest zadarnic – ca și cum ai încerca să prinzi soarele cu mîinile.

Spania e o mașinărie perfectă: patru goluri marcate, niciunul primit în toată campania, și un golaveraj de 15:0.

Mikel Merino a fost din nou eroul serii – o dublă, siguranță și sentimentul că devine simbolul noii generații spaniole.
Finalul a fost semnat de Oyarzabal, din penalty. Plictisitor? Doar dacă nu-ți place perfecțiunea.

Turcia, în regim de artificii

Turcii joacă cu o energie care face tribunele să vibreze.

Patru goluri împotriva Georgiei – și nu a fost o întîmplare. Yıldız, Demiral și Akgün au adăugat fiecare cîte o tușă de nebunie fotbalistică.

Demiral a înscris de două ori, ambele goluri cu capul, ambele după centrări semnate Çalhanoğlu.
Georgia s-a zbătut, dar a părut prinsă într-un uragan.

Turcia are acum 10 goluri în ultimele două meciuri – un avertisment pentru oricine.

Ronaldo marchează, dar nu salvează

Portugalia a primit vizita Ungariei și totul părea sub control: dublă Cristiano Ronaldo, siguranță, public scandînd „Siiiu!”.

Dar fotbalul are ironia lui – în minutul 89, Dominik Szoboszlai i-a pedepsit pe portughezi pentru aroganță. 2–2, iar sărbătoarea s-a anulat.

Ronaldo a ajuns la 948 de goluri în carieră, dar de data asta i-au lipsit strălucirea și norocul.

Italia, între speranță și neliniște

Squadra Azzurra a învins Israelul cu 3–0 – lejer, dar fără scînteie.
Dublă Matteo Retegui și un gol Gianluca Mancini – totul ca la manual.

Totuși, distanța față de Norvegia rămîne mare, iar fără un miracol, Italia pare condamnată la baraj.
Poate fi spus doar atît: italienii au învățat să cîștige fără dramă – și acesta e deja un mic progres.

Anglia, calificare cu precizie britanică

Cinci goluri împotriva Letoniei și niciunul primit în toată campania.
Kane a reușit din nou o dublă, Gordon și Eze au adăugat cîte un gol, iar între loviturile lor s-a simțit perfecțiunea mecanismului englez.

Echipa lui Southgate nu a primit niciun gol în șase meciuri, marcînd 18.
Plictisitor, spun unii? Poate. Dar plictiseala măsurată la milimetru e tot o formă de artă.

Serbia a supraviețuit unui gol de la centrul terenului

Andorra a șocat lumea cu un gol înscris de la mijlocul terenului!
Dar apoi s-a restabilit ordinea: autogol al lui Cristian Garcia, iar Vlahović și Mitrović au adus victoria Serbiei, 3–1.
Rezultat care păstrează sîrbii în cursa pentru baraj.

Cinci noi finaliste din Asia și Africa

În Asia, Qatar și Arabia Saudită confirmă din nou.
Qatar a învins Emiratele Arabe Unite cu 2–1 – Akram Afif, din nou erou.
Arabia Saudită a remizat 0–0 cu Irakul și a obținut a treia calificare consecutivă la Mondial.
În Africa, trei povești noi:

Coasta de Fildeș revine la Cupa Mondială după o pauză din 2014, învingînd clar Gabonul.
Africa de Sud se întoarce și ea, pentru prima dată după turneul găzduit în 2010.
Senegal, condus de Sadio Mané, continuă să impresioneze – 4–0 categoric.

Cînd calificările devin teatru

În octombrie, fotbalul a demonstrat din nou că nu e doar un joc.
E o combinație de dramă, matematică și inspirație pură.
Spania joacă precum o orchestră, Ronaldo ca un solist, Italia ca un om care își caută reflexia, iar Anglia ca un mecanism perfect.
Pe măsură ce se apropie CM 2026, devine tot mai clar: în America de Nord va fi cu adevărat fierbinte.

Jucătorii lunii – cei care au făcut octombrie mai strălucitor

Mikel Merino (Spania) – Golurile lui sînt ca o linie trasată sub o frază: clare, frumoase, exacte. Șase goluri în patru meciuri – Spania și-a găsit dirijorul.
Cristiano Ronaldo (Portugalia) – Două goluri, 948 în carieră, dar tot nu e suficient. Trăiește pentru clipa în care strigătul „Siiiu!” răsună din nou pe stadion.

Matteo Retegui (Italia) – Două meciuri, trei goluri, și sentimentul că locul lui e între Napoli și Milano, nu Buenos Aires. Calm și eficiență – Italia se sprijină pe el.
Harry Kane (Anglia) – Două goluri, lider de grupă, eleganță și precizie. Cînd distruge adversarii, o face cu politețe.
Sadio Mané (Senegal) – Două goluri și o privire care spune tot: Senegal nu merge la Mondial doar ca să joace – merge să inspire un continent.