Cluburi blestemate: cînd fotbalul devine mit, iar mingea – talisman

Fotbalul nu înseamnă doar scheme, transferuri și pressing. Înseamnă și superstiții. Și dacă credeți că superstițiile sînt apanajul suporterilor, încercați să vorbiți cu un antrenor care stă în același loc în autobuz la fiecare meci. Sau cu un jucător care intră pe teren doar cu piciorul drept. Dar există lucruri care depășesc ritualurile obișnuite. Există blesteme fotbalistice – reale, înfricoșătoare, aproape mitologice. Iată cele mai cunoscute cinci.

Golul lui Ramsey – și cineva pleacă pentru totdeauna

Totul a început ca o coincidență. În 2011, Aaron Ramsey a marcat un gol pentru Manchester United, iar a doua zi a fost ucis Osama bin Laden. Nimeni nu a dat importanță acestui lucru. Dar apoi — Steve Jobs, Muammar Gaddafi, Whitney Houston, Paul Walker, Alan Rickman, David Bowie. Toți — a doua zi după golul lui Ramsey. Toți — celebri. Toți — au plecat.

Moartea lui Boris Berezovsky a coincis, de asemenea, cu golul lui Ramsey, dar în meciul pentru echipa națională a Țării Galilor. Iar toate cazurile anterioare — pentru Arsenal. Coincidență? Poate. Dar cînd coincidențele devin prea multe, devine o legendă.

Și iată-te stînd în fața ecranului, urmărind cum Ramsey intră în joc și surprinzîndu-te cu gîndul: „Sper să nu înscrie”. Pentru că în acel moment fotbalul se transformă într-un thriller. Iar golul – într-un semn prevestitor.

Broasca Arubinha: răzbunarea îngropată în pămînt

1937, Rio de Janeiro. Vasco da Gama se pregătește pentru meciul cu Andaraí, dar autobuzul echipei are un accident. Cîțiva jucători sînt răniți. „Andaraí” ar fi putut obține o victorie tehnică, dar dă dovadă de noblețe și acceptă amînarea meciului. Și pierde cu 0:12.

Unul dintre jucătorii „Andaraí”, poreclit Arubinha, decide că noblețea trebuie pedepsită. El îngroapă o broască pe terenul „San Januario” — arena de acasă a echipei „Vasco” — și rostește o rugăciune: „Fie ca ei să nu cîștige niciun titlu timp de 12 ani”.

Rezultatul — 8 ani fără trofee. Nu 12, dar suficient pentru a crede. Și de atunci, San Januario este privit nu doar ca un stadion, ci și ca un loc unde sub pămînt se află o ranchiună. Și o broască.

Blesteme țigănești: construcție, tabără și 100 de ani fără cupe

Anglia. Secolul XX. „Birmingham City” și „Derby County” decid să construiască stadioane. Frumoase, moderne, ambițioase. Dar există o problemă: pe locul construcției se află șatre de țigani. Aceștia sînt alungați. Iar ei, în răspuns, aruncă un blestem: 100 de ani fără trofee.

„Birmingham” cîștigă două Cupe ale Ligii – în 1963 și 2011. Nu prea des. „Derby” se dovedește mai inteligent: înainte de finala Cupei Angliei din 1946, conducerea se întîlnește cu țiganii și le cere să ridice blestemul. Și învinge „Charlton” cu 4:1. Acesta este singurul trofeu din istoria clubului.

Morala? Nu construi niciodată un stadion pe pămînt străin fără să vorbești cu cei care locuiesc acolo. Mai ales dacă știu să blesteme.

Shamanul din Mozambic și datoria care nu a fost iertată

1974. Echipa Australiei joacă în preliminariile pentru Cupa Mondială împotriva Rodeziei. Două meciuri – egal. Atunci australienii apelează la un șaman din Mozambic. El ține un ritual, promite victoria – și ei cîștigă cu 3:1. Dar onorariul – 1000 de lire sterline – nu este plătit. Shamanul se supără. Și blestemă.

Australia merge la CM 1974, dar mai departe – nimic. Zeci de ani fără succes. Abia în 2004, prezentatorul de televiziune John Safari îl găsește pe shaman, organizează un ritual și cere iertare. În 2006, Australia ajunge în play-off. Și de atunci joacă constant la Cupa Mondială.

Blestemul a fost dezlegat. Dar amintirea a rămas. Și acum, în federația de fotbal din Australia, există probabil o linie separată în buget: „Pentru cazul shamanului”.

Blestemul lui Bela Guttmann: antrenorul care a plecat și a închis ușa

1962. „Benfica” cîștigă a doua Cupă a Campionilor consecutivă. Antrenorul Bela Guttmann cere o mărire de salariu. I se refuză. El pleacă. Și spune: „În următorii 100 de ani, „Benfica” nu va cîștiga niciun trofeu european”.

De atunci – opt finale. Opt înfrîngeri. În 1990, Eusebio se duce la mormîntul lui Guttmann din Viena și cere să fie ridicată blestemul. Dar acesta rămîne. Și de fiecare dată cînd Benfica ajunge în finală, fanii nu își amintesc de tactica echipei, ci de fraza rostită în 1962.

Nu este doar un blestem. Este o poveste. Cu dramă, cu erou, cu un final care nu vine niciodată.

Și acum – Real. Clubul asupra căruia blestemele nu au efect

Poți să crezi sau să nu crezi în blesteme. Poți rîde de broaște, șamani și șatre de țigani. Dar există un club care pare să joace într-o altă realitate. Un club asupra căruia nu au efect nici blestemele, nici crizele, nici legile genului. Este vorba de Real Madrid.

15 victorii în Liga Campionilor. Finale, reveniri, goluri în ultimele minute. Dacă blestemele există, ele cu siguranță nu funcționează împotriva bugetului Realului. Sau împotriva încrederii sale. Sau împotriva lui Carlo Ancelotti și Zinedine Zidane, care par să știe să înlăture blestemele cu o singură mișcare a sprîncenelor.

TOP 5 cele mai de succes cluburi din istoria Ligii Campionilor (după numărul de victorii obținute)

Real Madrid – 15

Milan – 7

Liverpool – 6

Bayern – 6

Barcelona – 5