Denumirile populare ale sărbătorii – Ana Zacetania sau Ana Zaștenia provin din îmbinarea de cuvinte rusești Zaciatie Annî /zămislirea, conceperea Anei – mai corect Zămislirea Sf. Fecioare de către Sf. Ana, așa cum sărbătoarea este numită în calendarul creștin ortodox. Cele spuse se referă la stratul creștin al sărbătorii, însă avem și aici elemente ce țin de perioada precreștină.
De stratul precreștin al sărbătorii din 9/22 decembrie țin relativ puținele creații etnofolclorice –doar cîteva ziceri populare și legende mitice. Poporul spune că „De la Ana Zacetania începe a se mări ziua cu cît sare cocoșul din prag”.
Narațiunile populare afirmă, că Ana a devenit grea cu Maria într-un mod supranatural după ce a mirosit și a sărutat o frunză de păr, ori, conform altor legende, „din durere de inimă”. Se consideră, că o reminiscență a zămislirii neprihănite este și motivul prezent în unele povești fantastice ale diferitor etnii, spunîndu-se, că femeia devine grea după ce înghite un bob de mazăre, o mărgică.
Era obiceiul ca în această zi oamenii să se trezească dis-de-dimineață și să înceapă o mulțime de lucruri, toate înainte de a răsări soarele. Se credea, că făcînd așa le va merge tot lucrul cu spor în anul ce va urma, le va crește fiecare lucru ce-l vor începe, precum crește ziua de la această sărbătoare, căci oamenii au observat că de la Ana Zacetania soarele se dă spre vară. În ziua aceasta e bine de început, spre deosebire de alte sărbători, cît mai multe lucruri casnice, mai ales cele importante − torsul, cusutul etc., căci va merge mai cu spor.
Adăuga comentariu