Vicepreşedintele Ecodava: La noi migrația este un moft (VIDEO)

Se visează un om de afaceri de succes, care va ajuta Republica Moldova să prospere şi să-i motiveze pe moldoveni să nu-şi mai părăsească ţara pentru că aşa e la modă.

Vorbim despre jurnalistul şi vicepreşedintele Fundației pentru Dezvoltare Ecologică „Ecodava” Veaceslav Tatar, care ne-a mărturisit că, avînd multiple oferte de a pleca peste hotare, a ales să rămînă acasă şi să lucreze cu dedicaţie în domeniile în care este implicat de ani buni.

Ce îl mai ţine pe tînărul jurnalist astăzi în Republica Moldova şi de ce nu s-a grăbit niciodată să se mute cu traiul în altă parte aflaţi din interviul ce urmează:

În continuare puteți citi textul înterviului:

Acasă înseamnă pentru mine cel puțin dedicație și este cumva o datorie față de stat de a mă implica și de a schimba niște lucruri. În general, cînd cineva pleacă, și credeți-mă că practic toți prietenii mei au plecat deja, foarte des se spune că statul nu a făcut nimic pentru mine și eu sînt nevoit să plec și pentru mine întrebarea vine invers – ce am făcut eu pentru stat întrucît să-l părăsesc? Și în fiecare zi trăiesc cu ideea că eu trebuie să mă dedic, să fac ceva ca ulterior statul să mă motiveze cumva să rămîn aici.

Poți avea un viitor fericit într-o țară ca Republica Moldova?

Sincer, este greu pentru mine să răspund la această întrebare, întrucît am avut mai multe propuneri de a pleca peste hotare și să studiez acolo. De fapt, eu am fost plecat pe anumite perioade, dar am fost motivat ca ceea ce am căpătat peste hotare să vin să aplic acasă. Eu cred că poți avea un viitor fericit, deși eu am cîteva domenii de activitate cumva mai ascunse pe care le-aș putea dezvolta peste hotare, dar eu o să merg contradictoriu și o să rămîn totuși aici ca să le realizez. (poate pe contrasens.. )

La ce te gîndești cînd spui „acasă”?

În primul rînd, mă gîndesc că aici, acasă, trebuie să-mi fac o familie, așa cum au făcut-o și părinții mei. Din fericire, ei nu au fost nevoiți să plece. Deși au avut și ei dificultăți, mereu au fost cu inima pentru țară. Mă gîndesc și la o fată, moldoveancă, cu care mă regăsesc aici, pe pămîntul nostru, și mă gîndesc la un job care nu este mai rău decît unul de peste hotare, dar muncind în permanență.

De ce, în opinia ta, moldovenii, în special tinerii, aleg să plece peste hotare?

Eu cred că acesta este un moft, și nu un moment greu, cum îl numesc unii. Sînt state care trăiesc cu mult mai prost, iar oamenii rămîn acolo și încearcă cel puțin să supraviețuiască. Eu nu sînt critic ca să dau note, dar la noi migrația este un moft și moldoveanul a luat trendul de migrație din alte părți și dacă a văzut că vecinul a reușit, dar nu știe cum a reușit, pentru că niciodată nu a încercat să afle, își spune „o să reușesc și eu, pentru că nu sînt mai prost decît el”. Da, acesta, după mine, este un trend. Se poate și aici de făcut ceva și nu cred că poți cîștiga mai mult peste hotare decît aici, dacă muncești.

Ce mesaj ai pentru tinerii care aleg să se stabilească cu traiul în altă țară?

Încă de mici, părinții trebuie să le cultive tinerilor dorința de a face lucruri fără remunerare, pentru că, ajungînd la 20 sau 21 de ani, cînd își vor încheia studiile liceale sau cînd le vor începe pe cele universitare, ei vor fi motivați și o să vadă un rezultat din ceea ce ei au învățat. Eu cred că ar trebui ca, imediat cum ies tinerii din casă și ajungînd în stradă, să găsească o problemă și să muncească asupra ei și astfel va apărea și motivația, pentru că, dacă nu noi, atunci nimeni. În plus, e bine știut că, dacă sîntem mai mulți, este o forță și lucrurile se schimbă. Și eu nu cred că noi nu avem șanse. Din contra, noi avem șanse să fim ca ceilalți.

E adevărat că nicăieri nu-i ca acasă?

Este adevărat! Întotdeauna cînd te naști și crești într-o anumită atmosferă, te obișnuiești cu asta și nu vrei s-o părăsești niciodată. Eu, chiar dacă nu am fost plecat pe foarte mult timp, mereu îmi doream să mă întorc acasă, pentru că, în pofida problemelor cu care te confrunți peste hotare, acest pămînt rămîne a fi cel mai drag și este motivația de a investi mai mult aici încrederea decît în altă parte.

Ce te ține, în prezent, acasă?

În primul rînd, mă ține experiența de lucru, colegii, oamenii dragi cu care am creat o așa-zisă mică familie. Mă mai ține încrederea că eu încă nu am reușit să fac ceea ce mi-am propus de mic copil, pentru că, dacă atunci credeam că sînt doar mofturi, azi realizez că nu trebuie să mă gîndesc doar la interese proprii, dar și la stat. Mă ține acasă și gîndul că e timpul să-mi formez și eu o familie și nu cred că undeva ar putea fi mai bine.

Unde te vezi peste ani?

Eu cred că mă regăsesc tot în Republica Moldova. Mă regăsesc într-o afacere, pentru că acum ca niciodată este nevoie de a investi. Noi știm că afacerile care nu sînt de stat pot întreține un stat, așa că eu mă văd în acest segment.

În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.