Clasicul literaturii ruse, scriitorul contemporan popular, personalitatea publică, dramaturgul și publicistul, Iurii Poleakov, în cadrul ședinței clubului media ”Format-A3” care a avut loc Chișinău, a vorbit despre responsabilitatea scriitorului pentru imaginile create și aprecierile istoriei și figurilor istorice, precum și despre faimosul rol fatal și responsabilitatea scriitorului față de societate și viitor pentru ceea ce spune, transmite Noi.md.
Răspunzînd la întrebarea corespunzătoare adresată de istoricul, specialistul în religie, orientalistul, filozoful, politologul Veaceslav Matveev, el a menționat că talentul scriitorului nu constă doar în capacitatea de a stăpîni cuvîntul, ci și în maturitatea și sensibilitatea morală.
„În general, talentul scriitorului este format din trei sensibilități – cea verbală, morală și socială. El simte acest lucru mai accentuat decît alții. Un scriitor serios înțelege importanța a ceea ce a exprimat și înțelege că poartă o responsabilitate morală și uneori chiar o responsabilitate istorică (dacă acesta este un scriitor important) pentru ceea ce a scris. Dacă el a mințit cititorul, acest lucru mai devreme sau mai tîrziu va deveni clar. În acest sens, desigur că orice scriitor serios ține minte aceste aprecieri inexacte, accente”, a subliniat Iurii Poleakov.
„De exemplu, eu îmi amintesc și înțeleg perfect că primele mele povestiri:„ 100 de zile pînă la ordin” (”100 дней до приказа”), ”Starea de urgență la scară raională” (”ЧП районного масштаба”), ”Apofegeu” (”Апофегей”), care au fost scrise pentru a îmbunătăți realitatea socialistă, pentru că eu credeam, și cred în continuare, că proiectul socialist sovietic putea fi bine reformat în cadrul aceluiași proiect, au fost folosite de acele forțe care au fost atunci îndreptate spre reducerea proiectului socialist și distrugerea URSS, anume pentru sarcini distructive, contrar voinței autorului. Acum este clar că acolo nu a existat niciun îndemn distructiv. Dar obiectiv, ele au fost folosite, iar eu port în mine sentimentul involuntar al vinovăției și înțeleg perfect acest lucru. Dar, din păcate, așa este viața”, a spus celebrul scriitor.
El a dat și alte astfel de exemple.
Kuprin, cînd a ajuns la teatrul german al operațiunilor militare din Primul Război Mondial, a fost șocat să vadă niște ofițeri eroici, absolut generoși, un fel e semi-sfinți, iar apoi el a scris: Dumnezeule! Și unde ei erau cînd am scris „Duelul” (”Поединок”), am slujit singur.
„Întrebarea este de ce nu i-a văzut mai înainte sau atunci a avut o astfel de viziune socială, iar în război a văzut oameni total diferiți, sau războiul schimbă oameni astfel. Aceasta este o întrebare complicată. Prin această dramă au trecut și Kuprin, și mulți alți scriitori. De exemplu, Ivan Șmelev. Lucrările sale sînt „Omul din restaurant” și „Vara Domnului” (”Лето Господне”). Dacă nu știi, crezi că aceștia sînt doi scriitori diferiți și două puncte de vedere complet diferite asupra aceleiași Rusii. Un punct de vedere este din interior, iar celălalt din emigrare. Aceeași situație întîlnim și la Bunin. Aceasta este o problemă dificilă și dureroasă”, a subliniat Iuri Poleakov.
Adăuga comentariu