X 
Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Tînărul pe care pandemia l-a făcut să înțeleagă și mai bine că „Nicăieri nu-i ca acasă” (VIDEO)

11 iul. 2020,, 08:48   Societate
6495 0

Nici momentele de grea încercare pentru R. Moldova nu i-a făcut pe majoritatea moldovenilor să se gîndească la o eventuală plecare peste hotare. Supus provocărilor pe timp de pandemie, eroul ediției de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” spune că schimbările pot fi făcute și în țară, doar să îți dorești acest lucru.

El este Laurențiu Racu, membrul Biroului de Administrare la Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova. Are vise mari și spune că este pregătit de pe acum să-și ajute țara în care trăiește, doar ca oamenii de aici s-o poată duce mai bine.

O poate face de aici, fără a fi nevoit să plece departe de casă.

În continuare puteți citi textul înterviului:

Republica Moldova are șanse, RM oferă posibilități și dacă vrei să faci o schimbare cu adevărat – o poți face aici. E ușor să pleci și să te gîndești la schimbări. Schimbările dispar în momentul în care tu ai plecat. Încearcă să rămîi aici, să „supraviețuiești” în realitățile date și dacă atunci vei avea puteri să te gîndești la schimbări, înseamnă că ești pe calea cea bună.

De ce ai ales să-ți continui studiile acasă?


Nu mi-am schimbat gîndul, să vreau să plec. Chiar dacă am avut și posibilități, eu am hotărît să rămîn și prin implicările mele sociale, prin proiecte, am înțeles că e posibil să faci și aici o schimbare, să triești aici și să faci o schimbare aici, acasă.

Crezi că poți primi orice-ți dorești de la statul R. Moldova?

Poți, mereu poți. Da, este nevoie de mai mult efort, sînt alte cerințe. Sînt uneori alte oportunități, pe care trebuie să le analizezi mult mai eficient. E mult mai complicat să dai de ele, nu neg.

Cîtă siguranță ți-a oferit și îți oferă RM în special în perioada de pandemie?

Pe perioada pandemiei am stat acasă, nu au fost necesare ieșirile din casă. Ce ține de universitate, am fost surprins să constat că lecțiile au avut loc în mod normal. 99% dintre studenți au fost prezenți în mediul online, toate lecțiile se făceau după grafic universitar. Nimic nu s-a schimbat! Oricum, te trezeai la ora 8, porneai Zoom-ul și începeai să faci lecții. Testele la fel s-au făcut. Puteai să te simți în siguranță, nu doar din perspectiva epidemiologică, dar și din perspectiva studiilor. Tu știai că ai materia învățată, profesorii te întreabă la timp, tu citești, primești în fiecare zi informația necesară. Da, există probleme, nu neg – nu e atît de ușor să te adaptezi, mai ales cînd e vorba despre o cantitate foarte mare de informație. E una cînd profesorul ține o prelegere de o oră și jumătate și-ți explică și e altceva cînd îți trimite un document de 30 de pagini și tu trebuie să-l citești.

Cît de calitative sînt studiile aici?

Depinde foarte mult de profesori. Dacă ei sînt dedicați și știu materia, probleme nu-s. Nu veți simți diferențe între învățămîntul de la noi și cel de peste hotare. De ce? Deoarece, odată intrată în vigoare legea prin care prelegerile sînt duse doar de profesorii care au doctoratul, este mult mai ușor. Sînt persoane care au o experiență bogată, pot interacționa cu profesorii din alte țări. Ei sînt oamenii care au nimerit în perioada anilor 1990 – 2000, cînd au început să-și scrie tezele de doctor.

După facultate ce planuri ai?

Sincer, nu știu. Dar, cel mai probabil, voi fi aici, poate cu un master la distanță sau două, dar cu siguranță nu voi pleca. Eu mă văd peste hotare doar într-un fel: să-mi cumpăr o cabană în munții Alpi și să mă duc acolo în vacanța de iarnă – atît! Nu mă văd să trăiesc. Poate dacă o să am deschisă acolo o filială a afacerii mele – să mă duc și să vin înapoi, deoarece sînt multe lucruri interesante, pe care le poți face aici.

Cum intenționezi tu să-ți ajuți țara în care trăiești?

Eu mă văd implicat și în viața politică a statului, poate în timpul apropiat, poate în timpul îndepărtat. Aș vrea să încerc să ajut statul la un alt nivel, dar pentru asta este nevoie de o echipă puternică, este nevoie de oameni cu același vis și în primul rînd de oameni de vîrsta mea, care înțeleg prin cîte greutăți a trecut această țară datorită corupției. Și sînt oameni care nu vor admite să fie folosită corupția în scopurile persoanelor din domeniul privat sau în scopul oricui. Ei vor ști că pentru un stat puternic, pentru o societate împlinită este nevoie ca în unele cazuri să te limitezi. Da, nu vei avea salariu enorm. Eu sînt gata să nu am la moment salariu european, știind că, dacă fac totul corect, voi putea asigura acest salariu european oricărui cetățean, inclusiv mie.

Ce mesaj ai avea pentru tinerii care cred că a pleca peste hotare este cea mai bună alegere?

Dacă vorbim despre tineri care au în cap ideea de a pleca, eu cred că nu trebuie motivați de a rămîne acasă. Trebuie să le oferi „șansa” de a călca pe propriile greble, să înțeleagă dacă le place sau nu. Eu cunosc oameni care niciodată n-ar fi rămas acasă și dacă ar fi rămas ar fi dezamăgiți. Pentru ei este mai bine să plece, să înțeleagă că nu este atît de ușor, să vadă o realitate diferită. Eu am prieteni plecați peste hotare, care spun că tuturor le pare ușor în primele săptămîni, apoi vine dorul de casă, începi să ai depresii, deoarece ești singur într-o lume nouă, înconjurat de oameni noi, nu cunoști pe nimeni, nu este atît de ușor, sistemul de învățămînt diferă. Eu am colegi care au revenit după o jumătate de an, ei nu au rezistat.

Cui ai vrea să-i mulțumești pentru faptul că ești azi aici?

În primul rînd, oamenilor, societății. Gîndul de a pleca a existat și la mine, dar a dispărut acum 4-5 ani. Eu eram ferm convins că voi pleca, știam universitatea, facultatea la care voi pleca. Eu aveam totul pregătit, știam ce examene de intrare trebuie să susțin, ce documente să am pentru dosar. Dar implicarea mea în proiectele de voluntariat, la Consiliul Național al Tineretului, mi-a oferit o altă viziune. Eu am intrat într-un grup de oameni cu care nu comunicam, care nu-mi erau interesanți atunci și am aflat lucruri noi. De la cel mai simplu voluntar, am ajuns eu la conducere și asta datorită mentallității, oamenilor de acolo.

De ce pentru tine „nicăieri nu-i ca acasă”?

Deoarece aici am crescut și de fiecare dată cînd plecam peste hotare, chiar de mic, știam că voi reveni aici. Și asta pentru că aici este casa mea, sînt părinții mei, bunicii mei, rudele mele. În primul rînd, aici sînt colegii cu care am crescut, prietenii. Aici sînt meleagurile care mereu mi-au arătat cît de importantă este omenia. Sînt oamenii care mi-au arătat cît de importantă este nu partea materială, dar cea spirituală. Să înțelegi un om nu trebuie să-l analizezi din perspectiva cîți bani face, trebuie să te uiți cît este de omenos, darnic, harnic, cum te primește în casă. Aici sînt oamenii care m-au educat în așa fel, încît, oriunde te-ai duce, să creezi o impresie bună, deoarece oamenii buni se văd și se simt de la distanță. R. Moldova este un epicentru al bunătății, al oamenilor care au în primul rînd bunul simț. Indiferent cît de sărac ar fi, cît de rău ar trăi, niciodată nu te va refuza, întotdeauna va primi un oaspete în casă, indiferent în ce stare se află.

În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?