În primul rînd, ţinem să precizăm că, atît pînă la Ştefan cel Mare, cît şi după el, domnii, boierii şi alţi înalţi demnitari ai Ţării Moldovei purtau ca armă personală nu o sabie, ci o spadă. În legătură cu aceasta, trebuie să arătăm că, deşi ambele arme erau confecţionate din oţel, între sabie şi spadă sînt deosebiri esenţiale.
Dacă sabia avea lamă îngustă, de regulă cu un singur tăiş, ca formă era dreaptă sau încovoiată şi se ţinea cu o singură mînă, apoi spada avea lamă lată şi dreaptă, cu două tăişuri şi era ţinută cu două mîini, fiind mai grea.
Ba mai mult, spada domnului ţării era în grija unui înalt dregător al curţii – marele spătar, care treptat a preluat şi înalte funcţii judecătoreşti şi administrative.
Ştefan cel Mare a comandat meşterilor armurieri din Genova (Italia) o spadă. Faptul că Ştefan cel Mare nu s-a mulţumit să comande spada la meşterii din Braşov sau Lvov, unde erau confecţionate de cele mai multe ori asemenea arme pentru demnitarii moldoveni, arată că domnul Moldovei dorea să aibă o spadă de o calitate deosebită, pe care o puteau asigura numai cei mai vestiţi meşteri armurieri din Italia.
Adăuga comentariu