Rîul Bîc - pata unei civilizații indiferente

Apa este izvorul vieții. O realitate tristă a vechiului proverb la noi în Moldova, unde rîurile sînt folosite drept guri de canalizare pentru orașele prin care trec.

Astăzi vom analiza rîul Bic, care cîndva a dat naștere capitalei Chișinău. Relatări despre el întîlnim în lucrările lui Dimitrie Cantemir, Zamfir Arbore, Bogdan Petriceicu Hajdeu.

În scrieri se spune ca acesta a fost un fluviu navigabil, cu apă cristalină și bogat în pește.

Astăzi în rîul Bic pește se găsește doar în Wikipedia…, informație care, cu regret, va trebui actualizată cu date mai triste.

Pentru a studia mai minuțios albia rîului, voluntarii Fundației ecologice Ecodava au organizat un șir de expediții pe o lungime de 155 de km, de la izvorul acestuia pînă la revărsarea sa în rîul Nistru.


Prima expediție a avut loc la Temeleuți, Călărași, unde este izvorul rîului Bîc. S-a descoperit că apa din izvoare nu ajunge în rîu, deoarece acestea sînt astupate și nu au fost curățate de mai mult timp. Cu toate acestea, la intrarea din sat găsim un panou cu informația despre alocarea a 10 milioane șapte sute mii lei anume pentru curățarea izvoarelor, bani care au fost alocați cu doar cîțiva ani în urma. Unde au ajuns banii din proiect, ramîne sub semnul întrebării.

O altă piedică a cursului rîului reprezintă iazurile construite pe albie, care acumulînd apă, fac ca aceasta să nu mai ajungă în rîu. Malurile iazurilor sînt puternic poluate de gunoaiele rămase de la pescari și localnici.

Practic, în toate satele s-a păstrat prostul obicei de a arunca gunoiul la rîpă. E foarte raspîndită organizarea de gunoiști și pe malul rîului Bîc.

Albia rîului pînă la Călărași este practic uscată, apă apare doar pe timp de ploaie, cînd în rîu se scurg rîpele din sat, aducînd cu ele gunoaie și noroi.

Sursa principala de apă în rîu la Călărași ca atare este stația de epurare, care, cu toate ca a fost recent renovată, continuă să polueze rîul cu un lichid albui cu miros insuportabil, ceea ce”corespunde normativelor”, după spusele autorităților de la Călărași. Tot aici putem întîlni și o sumedenie de agenți economici care, la fel, nu ezită să arunce deșeurile în rîu, fie pe malul acestuia. Fabrica de produse lactate Lapmol, de exemplu, deține cîteva rezervoare de deșeuri lichide doar la cîțiva metri de rîul Bîc. Evident ca ele sînt vechi și uzate, iar în consecință acestea se revarsă la fel în rîu. Reprezentanții agentului economic au spus că ei se conformează normativelor și mai mult nu au vrut să discute.

Mult mai complicată este situația la Strășeni, unde de zeci de ani apa de canalizare din oraș, dar și din satele din apropiere, se revarsă în lunca Bîcului, chipurile pentru a se filtra pe cale naturală. Analizele de laborator a apei, însă, arată că poluarea este destul de gravă. De situația ecologică complicată se folosește primarul Valentina Casian care deja al treilea mandat e în căutare de surse financiare pentru construcția unei stații de epurare care este foarte necesară pentru soluționarea problemei ecologice din Strășeni. Interesant este faptul că dumneaei nu se prea grăbește să o construiască, iar milioanele alocate prin granturi și diverse proiecte le redirecționează după bunul său plac pe alte necesități. Evident că impuritățile din oraș și de pe astăzi se scurg în rîu, unde peste doar cîțiva kilometri se acumulează în lacul Ghidighici care, apropo, este și rezervor strategic de apă potabilă pentru orașul Chișinău.

Important este faptul că chiar dacă s-ar fi găsit surse pentru construcția unei stații de epurare, ea ar fi construită în decurs de 4-5 ani. Iar să găsească o soluție temporară, cum ar fi repararea colectorului vechi, nimeni nu se grăbește. S-au activat însă lucrările doar după ce întreprinderea Apă-Canal Strășeni a fost amendată cu 4 milioane de lei pentru prejudiciul adus ecosistemului rîului. Să sperăm că în curînd vor finisa acest canal, iar după repararea lui nu vor întîrzia să se ocupe și de construcția unei stații de epurare moderne.

Pe măsura ce ne apropiem de capitală, pe malurile rîului apar o sumedenie de deșeuri aduse pe timp de noapte de către cetățenii needucați, de cele mai multe ori acestea sunt deșeuri de la reparații și construcții, adunate aici de mai mulți ani. În unele movile se pot găsi chiar și conturi și facturi cu date ale proprietarilor gunoiului. Cu părere de rău această practică este destul de larg folosită și astăzi de către șoferii camioanelor mari, de exemplu cele ce staționează pe calea Basarabiei, loc pe care l-au transformat nu doar într-o parcare, dar și într-un nou focar de poluare ecologică.

O plăcută intenție întîlnim sub podul de la intersecția str. Albișoara cu Mihai Viteazul. Cineva a încercat să amenajeze o pensiune pe malul rîului. La moment ea este abandonată, probabil mirosul rîului l-a descurajat pe întreprinzător.

Pe tot cursul său prin Chișinau, malurile rîului Bic sunt împînzite cu gospodării ale agenților comerciali începînd cu spălătorii auto, servicii auto, pînă la uzine și fabrici care, la fel, își aduc contribuția nefastă în distrugerea rîului.

După podul de pe str. Ismail, în imediata apropiere a rîului sunt amplasate mai multe piețe care favorizează concentrarea pe malul rîului a mai multor gunoiști, veceuri și locuri improvizate pentru odihnă.

Cea mai considerabilă poluare a rîului Bîc, evident, o constituie stația de epurare din Chișinău care revarsă în rîu zilnic în jur de 100.000 m3 de apa prefiltrată. Necatînd la faptul ca directorul stației confirmă că apa corespunde normativelor în vigoare, se vede clar și cu ochiul liber că apa revărsată în rîu are o culoare cenușie și miros neplăcut. Este îmbucurător, însă, faptul ca la moment se duc lucrări de renovare a stației și deja în 2021 vom avea la Chișinău o stație de epurare modernă capabilă nu doar să corespundă necesităților orașului, dar și să producă gaz și energie termică.

De asemenea, în apropierea stației de epurare, pe maluri apar o sumedenie grămezi de gunoi de construcție.

După ieșirea din oraș, volumul apei devine mai considerabil, însă apare o altă problemă și anume cea a podurilor care fie sînt demolate, fie avariate destul de puternic, fiind periculoase pentru traversare de către mijloacele de transport.

În apropiere de satul Merenii Noi, pe mal, la doar 6 metri de rîul Bîc e amplasată Uzina de asfalt, care, pe lîngă faptul ca niciodată nu a avut canalizare, are amplasate pe întreg teritoriul său imense cisterne și rezervoare cu masă bituminoasă și deșeuri uleioase rămase de la producere. Pe malurile rîului se vad clar urmele negre ale deșeurilor bituminoase. De nenumărate ori au fost atenționate autoritățile, dar nu am primit vreun răspuns la cazul dat.

În Chetrosu, Țînțăreni, Bulboaca, Roșcani, în apropierea rîului, la fel, există gunoiști neautorizate. Ploile duc în rîu sticle goale și plastic. Iar vînturile împrăștie milioane de pungi peste cîmpurile din apropiere.

În Bulboaca sub pod vedem cîteva țevi care revarsă necontenit în rîu impuritățile adunate din localitățile din împrejurime, inclusiv renumitul castel Mimi. Apa revărsată trece o prefiltrare la stația de epurare din Bulboaca. Dar stația este învechită și foarte des iese din funcțiune, revarsînd impuritățile în rîu fără o oarecare filtrare…

În satul vecin Roșcani cu greu am deslușit ruinele unei stații de epurare care deja de zeci de ani este în păragină. Tot aici la Roșcani, apare o imensă gunoiște care pare a fi autorizată, dar practic totdeauna fumegă împrăștiind în jur, pe o rază de cîțiva kilometri, un fum dăunător.

Tot la Roșcani găsim ferma de animale Pukoven care are în preajma sa cîteva lacuri imense, pline cu urină și fecalii de animale. Pe parcursul mai multor ani, lacurile au fost umplute, iar acum nu este greu de presupus unde vor fi ele revărsate, avînd în vedere că acestea se află în imediata apropiere a rîului Bîc, iar de la rezervoarele Pukoven spre rîu duc doua țevi. În jurul fermei, peste tot, întîlnim gunoiști neautorizate. A fost organizată o întîlnire cu primarul satului Roșcani și administratorul fermei, care au dat asigurări că vor căuta soluții, dar careva acțiuni din partea lor nici astăzi nu se văd…

Pe măsură ce ne apropiem de revărsare în rîul Nistru, observam că mirosul devine tot mai insuportabil, iar culoare apei din Bîc este deja de culoare neagră. Copacii de pe malul rîului Bîc în mare parte sînt uscați, iar în locul unde se unește rîul Bîc cu Nistru, pe o lungime de cîțiva km, apa neagră continuă să curgă de-a lungul Nistrului, lasînd în urma sa un miros neplăcut și pata unei civilizații indiferente…

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Mai multe

Sondaj Toate

load