Rezervația peisagistică Țipova – un loc plin de farmec

Țipova este una dintre cele mai renumite rezervații naturale din Republica Moldova. Caracteristica distinctivă a acestui loc e senzația clară că aici natura a atins perfecțiunea.

Chiar și cei care nu au auzit de Carlos Castaneda, vorbind despre Tipova, de obicei folosesc expresia "locul de putere."

Pentru că altfel nu știi cum să redai sentimentul de preaplin emoțional, care îi cuprinde pe toți cei care vin aici. Valea rîului, inconjurată de canioane și stînci, îți întoarce o înțelegere unei frumuseți naturale. Priveliștile fascinante alcătuite din numeroase cascade, diversitatea regnului vegetal, schimbări de altitudine, imagini misterioase imprimate în calcar fie de mîna omului, fie de capriciile vremii – toate acestea trezesc anumite stări interioare, te provoacă să cînți, să scrii poeme, să vii cu ceva nou, să strigi cu glas tare cuvinte de dragoste ...

În acest loc armonia naturii a ajuns la o astfel de perfecțiune încît de parcă nu mai poate să reție această impecabilitate și se bucură de orice posibilitate de a o împărtăși cu cineva, oferind tuturor abilitatea de a simți mai subtil lumea și pe sine însuși. Și probabil de aceea oamenii care vin aici, dintr-o dată își dau seama că în viață se mai întîmplă minuni.

Și nu e de mirare că Țipova este inconjurat de o aură de legende și mituri. Pe aici încă se căută rămășițele lumești cîntărețului antic Orfeu, care potrivit legendei a fost îngropat în peștera unei dintre cascadele locale. Este interesant că peșterile din Țipova ca un fel de rezonatori pînă în ziua de astăzi reproduc muzica, pe care unii o aud foarte clar. Este greu să reziști gîndului că Orfeu încă mai joacă între rocile aceste vechi. Conform unei alte legende, printre stîncile vechi bîntuie duhul unui călugăr necinstit, care tot încearcă pe ascunsele să se strecoare către corturile turistice, dar în cele din urmă își tradează prezența cu un sunet a ustensilelor de argint, pe care le-a furat de demult într-o biserică. Un alt fantom ce sălășuiește pe aici este sufletul ne pocăit al soției lui Ștefan cel Mare - Maria Voichița. Potrivit legendei, dacă omul nu ezită s-o urmărească, ea va conduce călătorul spre o comoară îngropată.

Aici vin ufologi, cabaliști, mistici, oameni ce se ocupă de yoga și aura bioenergetică din mai multe țări din întreaga lume. În ultimii 20 de ani ei au descoperit și mai multe fenomene magice ale acestui loc. De la om la om se transmit istoriile despre "pătratele temporale", adică zonele unde se opresc ceasurile. De asemenea, mulți cred că pe fundul Cascadei Morților se găsește o piatră care îndeplinește dorințele, dar numai cele mai profunde și prețuite. Unii fani ai acestui loc sînt convinși că aici trece canalul energetic care leagă Pămîntul și Cosmosul.

Țipova este o zonă unică și prin aceea că numai aici fără intervenția omului cresc pomi fructiferi care continuă să rodească. Și nu e vorba despre sălbăticire, fructele crescute aici nu sînt mai mici sau mai puțin dulci decît în ​​grădini cultivate. Iar cu gustul acestea depășesc chiar și omologii lor culturali. Acest lucru îți aduce în minte de doctrina permaculturii, care afirmă că, atunci cînd plantele cresc într-un mediu natural armonios, acestea nu necesită să fie îngrijite de om, și păstrează calități din cele mai bune.

Un om cu o minte deschisă cu siguranță va pleca de aici cu nenumărate impresii pozitive și despre natură, și despre oamenii, pe care i-a întîlnit. Unde altundeva poți vedea concomitent atît de mulți oameni inspirați? Unde încă persoanele necunoscute se pot lua de mîini și face o horă? Unde încă adulții se comportă ca niște copii, iar copiii devin pe neașteptate adulți? Țipova este un loc unde se trezește dorința de a face ceva cu adevărat uman și demn de respect.

Într-una din călătoriile sale la această rezervă am auzit o interpretare interesantă a naturii locurilor de putere, așezîndu-mă lîngă focul unor oameni necunoscuți (acest lucru este aici, de asemenea, ceva obișnuit). Un bărbat povestea că acum trei mii de ani, oamenii cu ușurință puteau să distingă încărcătura energetică a locurilor. Pentru ei a fost ceva la fel de natural ca pentru noi acum să determinăm culoarea sau mirosul. Însă mai tîrziu din cauza unor circumstanțe am pierdut acest talent. Ca urmare, oameni nu mai au capacitatea și înțelegerea cum de a folosi intenționat locurile de putere pentru binele lor și a lumii.

Continuarea pe moldovenii.md.