R.Moldova, condamnată la CEDO: Ce sumă va achita drept prejudiciu

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea în cauza Salinschi v. Republica Moldova.

Cauza se referă la lipsirea de libertate a reclamantului timp de mai mult de trei luni, în lipsa unei bănuieli rezonabile că el ar fi comis o infracțiune, scrie bizlaw.md.

În anul 2011 reclamantul a cumpărat o clădire industrială. Ulterior, el intenționa să privatizeze terenul adiacent clădirii. El a convenit cu vărul său că îi va vinde ½ din clădire și îi va transfera ½ din terenul adiacent, în schimbul asistenței juridice și financiare acordate de către ultimul în procesul de privatizare a terenului. Ei au încheiat un contract în acest sens, în baza căruia vărul reclamantului i-a achitat acestuia 53.000 de euro în rate, ceea ce reprezenta jumătate din valoarea clădirii. Ei au mai convenit că vărul reclamantului va achita taxele de privatizare, reclamantul întocmind niște recipise olografe în acest sens.

Procesul de privatizare a durat mai mult de șapte ani, fiind finalizat la 30 ianuarie 2018. Ulterior, între reclamant și vărul său a apărut o dispută cu privire la banii care trebuiau achitați pentru privatizarea terenului. Deoarece vărul reclamantului refuza să achite aceste taxe, reclamantul a contractat un împrumut bancar în acest sens.

Dat fiind faptul că reclamantul nu s-a grăbit să transfere dreptul de proprietate vărului său, ultimul a depus o plîngere penală împotriva reclamantului, susținînd că el obținuse 53.000 de euro de la el prin abuz de încredere, sub pretextul că îi va vinde un bun imobil. În aceeași zi procurorul a inițiat o cauză penală și a audiat vărul reclamantului în calitate de pretinsă victimă. Reclamantul a fost reținut, iar în ziua următoare el a fost arestat preventiv.

Instanța a notat că exista o bănuială rezonabilă că reclamantul ar fi încercat să obțină 53.000 de euro de la vărul său, făcînd referire la probele obținute de către procuror, însă fără a le specifica și fără a descrie conținutul lor.

Reclamantul a contestat măsura aplicată, invocînd că nu exista o bănuială rezonabilă că el ar fi comis o infracțiune. El a argumentat că litigiul dintre el și vărul său avea o natură exclusiv civilă, și că nu a avut niciodată intenția să-l inducă în eroare pe vărul său. El a mai descris măsurile pe care le-a întreprins pînă la pornirea urmăririi penale în privința sa, în scopul divizării bunului imobil.

Ulterior, reclamantul a fost plasat în arest la domiciliu, dar Curtea de Apel Chișinău a admis recursul reclamantului și a dispus eliberarea lui din arest la domiciliu. Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a achitat reclamantul, constatînd că acuzațiile aduse lui nu constituie o infracțiune.

Astfel, Curtea a concluzionat că detenția reclamantului între 12 martie și 19 iunie 2018 nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă, la materialele cauzei lipsind probe suficiente care ar putea convinge un observator obiectiv de faptul că reclamantul ar fi comis infracțiunea imputată, contrar Articolului 5 § 1 din Convenție - "Dreptul la libertate și siguranță".

Curtea a acordat reclamantului 7.500 de euro pentru prejudiciul moral și 1.500 de euro pentru costuri și cheltuieli.