R.Moldova a mai pierdut un dosar la CEDO

Republica Moldova a mai pierdut un dosar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Guvernul va trebui să achite prejudicii de 15 mii de euro familiei omului de afaceri Serghei Cosovan.

La 22 martie 2022, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a pronunțat hotărîrea în cazul Cosovan v. Moldova, prin care a recunoscut violarea Articolelor 3 - "Interzicerea torturii" și 5 - "Dreptul la libertate și siguranță" din Convenție de către Republica Moldova, fapt care indica asupra existenței în continuare a problemelor sistemice în justiția penală, transmite Noi.md cu referire la tv8.md.

Curtea a dispus ca Guvernul Republicii Moldova să achite reclamantului suma de 10 000 euro, în calitate de prejudiciu moral și suma de 5 000 Euro, în calitate de costuri și cheltuieli de reprezentare și asistență juridică în fața CEDO.

Cazul reclamantului Serghei Cosovan, prin gravitatea sa, a scos în evidență două din cele mai grave probleme: utilizarea nemotivată a arestului preventiv și calitatea asistenței medicale din penitenciare, care pune în pericol sănătatea și viața deținuților.

Cauza se referă la reținerea și arestarea nejustificată a reclamantului învinuit de abuz în serviciu și escrocherie. Astăzi, nu există o sentință definitivă și irevocabilă care să constate vinovăția lui Cosovan în cele incriminate.

În septembrie 2017, instanța a dispus arestarea preventivă a reclamantului. După o perioadă de detenție, reclamantului i s-a stabilit diagnoza ciroză hepatică deja în faza terminală, însoțită de o serie de complicații extrem de serioase. În pofida nenumăratelor cereri din partea organizațiilor internaționale, arestul reclamantului a fost prelungit în nenumărate rînduri.

Deoarece starea de sănătate în detenție s-a agravat iremediabil, la 25 martie 2021, reclamantul a decedat în spitalul Sfînta Treime din mun. Chișinău.

În concluziile sale, CEDO constată că autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a preveni suferința reclamantului care a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent unei detenții. Curtea a scos în evidență mai multe probleme sistemice.

Curtea reține că spitalul Penitenciar nr.16, în care reclamantul a primit o parte semnificativă a tratamentului medical, nu a fost acreditat oficial de către autorități ca instituție medicală, anumite proceduri medicale au fost prescrise, însă nu au fost pe deplin urmate.

Pacientul nu a fost consultat adecvat de un medic specialist. Curtea constată că administrația penitenciarului trebuia să organizeze transportul și paza fiecărui deținut tratat în spitalele publice, ceea ce creează complicații logistice și posibil financiare. De asemenea, se constată absența independenței medicilor penitenciarului.

Totodată, Curtea constată că motivele invocate de instanțele naționale pentru detenție reclamantului, nu au fost suficient întemeiate pe dovezile din dosar, iar prelungirea detenției nu a fost convingător demonstrată.