Propagînd ură naţională în Europa?

În faţa noastră se află manualul dlui Nicolae Enciu „Istoria românilor. Epoca contemporană. Manual pentru clasa a XII-a de liceu. Chişinău, 2002".

Politica antiromânească, citim, „a găsit ecou, după cum era şi firesc, cu precădere în rîndurile naţionalităţilor conlocuitoare, unguri, evrei, bulgari, care din diferite motive, dar cu aceeași obstinație, se împotriveau statului format la 1918" (pag. 20). Cele înserate mai sus sînt o propagandă xenofobă. Autorul nu lămurește de ce aceasta „era firesc". El nu recunoaște discriminarea cruntă a minorităților.

În schimb, este menționat (pag. 28) că „capitalul industrial și bancar aparţinînd minorităţilor naţionale a continuat să prospere, în timp ce etnicii români au înregistrat progrese lente". Probabil, se are în vedere că minoritarii au progresat din contul românilor?!

La pag. 97 aflăm că „raptul Basarabiei de către URSS în iunie 1940 a generat consecințele dramatice pentru populația autohtonă". De parcă a existat vreo deosebire între „autohtoni" şi „alogeni". În schimb, autorul nu spune niciun cuvînt de acuzare a politicii lui I. Antonescu. Genocidul evreilor este numit „faptă antiumană, legată de folosirea Transnistriei ca loc de deportare şi suprimate a evreilor şi ţiganilor". Şi atît.

Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.