Păzitul Usturoiului era o petrecere menită să îndepărteze spiritele rele, la apropierea iernii. Avea loc în aşa-numita Noapte a Strigoilor, care, conform calendarului creştin, cădea în Noaptea Sfîntului Andrei, 12 spre 13 decembrie.
Ecouri ale unor astfel de sărbători se găsesc în toată Europa, ele celebrînd înnoirea timpului, în cadrul unui ciclu anual jalonat de momente speciale, ceremoniale, precum solstiţiile şi echinocţiile sau, mai tîrziu, anumite sărbători din calendarul creştin.
În vremurile vechi, cred specialişti etnologi, în preajma acestei date se sărbătorea încheierea unui an şi începutul unuia nou. Spre sfîrşitul anului vechi, lumea îmbătrînea, se degrada, îndreptîndu-se spre o stare de dezordine, aproape de dezintegrare. Un semn al haosului, al distrugerii ordinii stabilite a lumii, este ieşirea din morminte a strigoilor, a entităţilor malefice, pornite să facă rău oamenilor. În apărare, oamenii recurg la plante magice cu puteri recunoscute de îndepărtare a spiritelor rele, şi mai ales la usturoi, cu care se ung cercevelele ferestrelor, uşile, pragurile, pentru a feri casa şi pe locuitorii ei de acţiunea duhurilor rele. Închişi în casele astfel protejate, pentru a alunga spaima acelei nopţi, oamenii organizau petreceri zgomotoase, cu Joc, mîncare, băutură, glume – ca un revelion, un scenariu clasic de întîmpinare ceremonială a preschimbării timpului, a înnoirii lui.
Adăuga comentariu