COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 839 851 INFECTAȚI 321 682(+2068)   TRATAȚI 300 697     DECESE 7347(+37 )  Mai multe detalii
Preşedintele stiri: 2951
Puterea stiri: 6881

Olga Gutium, despre R. Moldova: „Eu vreau să locuiesc aici!”

15 sep. 13:14 (reactualizat 21 sep. 08:39)   Interviuri
4635 4

Ne place să descoperim împreună oameni frumoși, care pot fi admirați la nesfîrșit și care, prin munca pe care o fac zi de zi, contribuie la o societate mai bună.

De această dată, vă facem cunoștință cu Olga Gutium, femeia care, de ani buni, ajută tinerele mame să depășească momentele grele și le face să-și amintească despre procesul de alăptare ca despre o frumoasă poveste, cu un final fericit.

Ce înseamnă să ai o profesie care nu există oficial în R. Moldova și cum e să te emoționezi pînă la lacrimi atunci cînd rostești cuvîntul „acasă”, vedeți în materialul video de mai jos:

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

Salutare, prieteni! E o tradiție deja ca, o dată la cîteva zile, să vă facem cunoștință cu oameni frumoși, care inspiră și care pot fi admirați la nesfîrșit. Este vorba și despre invitata ediției de astăzi - Olga Gutium - consultant în alăptare, pe care o salut cu drag.


- Bine te-am găsit, Olga!

- Mersi mult!

- Înainte de a începe interviul, aș vrea să-ți mărturisesc că am ținut neapărat să te intervievez din motivul că am avut și eu experiențe frumoase cu tine, ajutîndu-mă, ca tînără mamă, să depășesc unele probleme, pe care le-am întîlnit la început de cale. Cu asta aș vrea să începem: să discutăm despre profesia pe care o ai tu și care nu există oficial în R. Moldova.

- -Nu, și nu numai în Moldova, ci în toată fosta Uniune Sovietică, o astfel de profesie, din păcate, oficial nu există. Dar peste hotare ea există și sperăm că, mai devreme sau mai tîrziu, vom ridica profesia noastră pînă la un nivel oficial. O profesie nu există, dar există o mare nevoie de ea. De altfel, probabil, nu am fi ajuns niciodată aici. Calea mea profesională a început cu asta. Aveam nevoie de un consultant în alăptare. Și după aceea, desigur, lumea s-a schimbat total. Atît de multe femei au nevoie de ajutor și, de fapt, nimeni nu i-l oferă, deoarece pediatrul se ocupă de sănătatea copilului, obstetricianul-ginecolog - de sănătatea femeii, iar sînul și alăptarea în sine rămîne să atîrne undeva în aer. Și totul cîte puțin, dar sigur, pentru ca persoana să vină și, uneori petrecem cîte o oră și jumătate - două ore la consultări, să punem la punct acest proces de la început și pînă la sfîrșit. Desigur, nici acum 15 ani nu aveam astfel de specialiști. Acum ne mîndrim foarte mult cu ceea ce facem.

- Cînd ai simțit nevoia să te implici și să ajuți mamele? Cînd ai devenit chiar tu mamă?

- Din păcate, prima mea experiență în alăptare a fost una nereușită. Pe primul copil practic nu l-am alăptat la sîn și atunci am decis ferm că la următorul copil trebuie să lucrez asupra greșelilor. Și, într-adevăr, la al doilea copil am găsit un consultant, și cumva totul a mers bine și am avut așa un plan - să hrănesc cel puțin 6 luni, apoi măcar pînă la un an, iar apoi după un an, desigur, m-am hotărît și am alăptat cu succes copilul cel mijlociu pînă la vîrsta de trei ani. Iar cînd am rezolvat această problemă, mi-am întrebat consultantul în alăptare – Alina Șmurun: "Unde și cum a învățat acest lucru?". Ea mi-a spus unde să mă adresez pentru a învăța și apoi eu mi-am dat seama că aceasta este exact ceea cu ce vreau să mă ocup, pentru că aveam o experiență de 10 ani de muncă într-un ziar, în calitate de designer într-un domeniu care nu avea nicio legătură cu relațiile copil-părinte, dar iată atunci am înțeles că eu…

- Și unde se fac asemenea studii la noi?

- Aceasta este o organizație din care facem parte cu toții, aceasta este Asociația Consultanților în alăptare naturală, nu este doar o asociație rusă, este o asociație în întreaga CSI. Din ea face parte și Ucraina, și Statele Baltice, și Moldova, adică majoritatea consultanților de acolo sînt din Rusia. Cu toții am studiat în diferite țări – cineva în Ucraina, cineva la Moscova, dar cu toții am dat examene în această organizație. Pentru a face parte din ea trebuie să dai examene și să ai o experiență personală de succes în alăptare de cel puțin 2 ani. Și iată eu, tocmai terminînd alăptarea copilului cel mijlociu – el avea 3 ani, am dat examenele cu succes și am devenit consultant.

- Tu ești mamă a trei copii. Te felicit! Cum combini tu lucrul pe care-l ai? Practic la orice oră a zile bănuiesc că mergi ca să ajuți mamele. Cum combini serviciul pe care îl ai cu rolul de mamă?

- Este foarte greu să fii mamă și să continui să lucrezi. Întotdeauna le spun clienților mei la consultări, în special celor care încă așteaptă copii, că orice ați cumpăra de la magazin, orice gadgeturile ați inventa și oricîte bone ați avea, va fi foarte greu, pentru că inima se împarte în momentul nașterii și tu întotdeauna, orice ai face, cu o parte din inimă te afli cu copilul tău și el trăiește undeva în capul tău. Am un soț foarte bun care mă ajută foarte mult. El lucrează de acasă și are posibilitatea de a sta cu copiii atunci cînd este necesar, și am avut o mamă foarte bună. Acum ea, din păcate, nu mai este, dar a rămas tata. Ei, de asemenea, ne susțin întotdeauna, le dau ocupații copiilor la necesitate și eu am niște copii foarte buni. Dacă sînt foarte obosită, vin după muncă și le pot spune: "Mama se odihnește o jumătate de oră" și ei nu doar că nu mă vor deranja, ei vor păzi, vor avea grijă ca nimeni să nu tragă de ușă, ca mama să se odihnească... Și, probabil, numai datorită sprijinului familiei poți combina acest lucru, deși oricum este dificil.

- Cum este să crești trei copii în R. Moldova?

- Nici acest lucru nu e ușor. Desigur, aș dori ca societatea noastră să fie mai răbdătoare. Iar în toate celelalte privințe am avut noroc. Am avut un pediatru bun, profesori buni, nu pot spune că mi-a fost foarte greu, probabil. A fost greu doar din cauza acelor priviri chiorîșe întotdeauna: "Oh, ați venit cu copiii" și cînd coborîm din avion și mi se spune: "Oh, ce copil bun aveți, nu a plîns tot drumul". – Ei, pentru că nu toți copiii plîng întotdeauna și creează probleme vecinilor.

- Tu ești fericită, astăzi, acasă?

- Absolut. Aici și acum este casa mea, familia mea, ei îmi sînt alături, deși sînt în picioare de la 6 dimineața, pentru că trebuie să mergem la școală, consultări, dar mă simt foarte bine astăzi aici.

- Unii spun că se simt mai fericiți în afara țării. Aleg să emigreze, să-și întemeieze familii. Tu ai avut ocazia să te stabilești cu traiul în altă parte, poate pe o perioadă scurtă?

- Ei bine, nu a existat ca să fim invitați și noi să refuzăm, dar au existat întotdeauna astfel de oportunități, a fost destul să încep să mă dezvolt în această direcție, dar de cînd mă țin minte nu am avut niciodată dorința de a pleca peste hotare. Mă simt bine aici. M-am gîndit la asta - este la fel ca părinții pe care nu îi alegeți, oricum ar fi ei, eu probabil deja o spun mai mult ca psiholog, copiii oricum își iubesc părinții. Indiferent de ce scenariu parental ți s-ar oferi, oricum îi iubești și te atașezi de ei. Și da, în țara noastră pot fi multe dezavantaje, dar mie oricum îmi place acest loc, nu știu de ce. Chiar și mergînd în călătorii, în a șaptea zi simt deja că vreau acasă.

- Asta voiam să te întreb. Cînd mergi într-o călătorie și cînd revii acasă, ce simți?

- De fiecare dată mă întorc cu mare bucurie. Intru în casa mea, în camera mea iubită, în bucătăria mea iubită și aici mă simt ca peștele în apă. Da, acolo este frumos, poate că există momente care sînt mult mai bine aranjate ca în țara noastră, dar nu există acest cer, acest pămînt, copacii mei din curtea mea, familia mea – cineva este în cimitir, cineva este încă în viață, dar sînt aici, ca un fel de rădăcini ale mele. Fără ele nu mă simt încrezătoare. Vreau să locuiesc aici!

-Tu cum vezi viitorul R. Moldova?

- Eu totuși văd că pe parcursul anilor, foarte încet, dar există îmbunătățiri. Există progrese în toate domeniile, și în medicină, în primul rînd, care are legătură cu munca mea și, așa cum am copii, eu adesea mă adresez la medici și văd că acolo există un progres absolut, atît în ceea ce privesc condițiile, cît și în ceea ce ține de medici. Există tot mai mulți medici drăguți, care știu să comunice cu copiii, cu pacienții. Cum văd eu viitorul? Văd o țară în care oamenii care trăiesc aici, să aibă grijă nu numai de curtea lor, care se termină cu propria ușă sau poartă, dar să aibă grijă și de strada pe care mergem, și de clădirile școlilor, clădirile policlinicilor, și atunci nu va exista necesitatea de a repara ceva, trebuie să păstrăm totul în starea în care este.

- Unde și cum te vezi peste 10-15 ani?

- Mă voi ocupa absolut de femeile care alăptează, dar din moment ce în acest an îmi apăr diploma și voi fi psiholog certificat, vreau cu siguranță să deschid un birou de asistență psihologică. Specialitatea mea este psihologia prenatală, adică femeile însărcinate, femei care tocmai au născut. Lucrez cu această categorie de femei. Și mi-ar plăcea foarte mult să avem un centru de asistență psihologică pentru femeile care, nu s-a întîmplat nimic groaznic, dar au devenit mame, pentru femeile moderne care-și văd copilul pentru prima dată în salonul de naștere. Ele au atît de puțină experiență, care mai înainte se transmitea din generație în generație, unde în familii erau cîte 10 copii, desigur, ele se află într-o stare psihologică dificilă – să preia un nou rol, societatea cere multe, depresie postnatală. Un centru unde femeile să poată veni și nu să fie arătate cu degetul și să li se spună: "Ce-i cu tine? Ai un copil! Bucură-te!", dar unde ar putea împărtăși problemele cu care se confruntă. A fi mamă este într-adevăr foarte greu. Nu e nimic grav în asta! Iar cînd îți recunoști durerea, îngrijorarea, ea nu mai devine atît de groaznică.

- Olga, proiectul nostru se numește „Nicăieri nu-i ca acasă”. Aș vrea să te întreb în cîteva cuvinte, de ce pentru tine nicăieri nu-i ca acasă?

- Cred că deoarece, în primul rînd, m-am născut aici. Acesta este locul unde m-am născut. Și simt la un anumit nivel o legătură cu acest loc. El este foarte important pentru mine. Chiar și atunci cînd trec pe lîngă maternitatea în care m-am născut, am un sentiment ciudat. Ea nu funcționează demult, dar eu nu-mi pot lua ochii de la ea. Este la fel ca atunci cînd mă uit pe fereastră și văd nori, care sînt pur și simplu nori. Dar pentru mine, aceștia sînt norii mei dragi.

- Eu îți mulțumesc pentru această discuție! Îți urez succes ca să dai viață tuturor planurilor tale! Prieteni, aceasta a fost edișia de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Vă reamintim - în cazul în care doriși să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe rețelele de socializare sau la adresa de email intreaba@noi.md. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
Recomandă:

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Adăuga comentariu

Care, după părerea dvs., ar fi acțiunile necesare pentru ca Republica Moldova să depășească cît mai repede criza energetică?
🔽🔽