Cronica lui Macarie, în calitate de cronică oficială a lui Petru Rareş, avea menirea să glorifice personalitatea acestuia.
Scrierea lui Macarie inaugurează în literatura moldo-slavonă un gen nou al cronicii, necunoscut în ţările noastre pînă atunci. „Cronica lui Macarie" este o cronică literară. Cronica lui cronologic şi ca manieră literară a fost continuată de către egumenul Eftimie, care scrie o cronică cu date începînd cu anul 1541 pîna la 1553. Nu se cunoaşte bine cine a fost Eftimie şi unde a fost egumen.
„Cronica lui Eftimie" s-a păstrat în acelaşi „Zbornic" (culegere) de la Kiev, care provine din Slatina Moldovei. Eftimie arată, la început, că el continuă „opera şi osteneala" episcopului Macarie, din porunca domnitorului Al. Lăpuşneanu, descriind „ce s-au întîmplat de aci înainte ... pe scurt, ca nu cumva cu trecerea vremilor să se cufunde şi acestea în adîncul uitării".
Eftimie povesteşte, în acelaşi stil retoric, faptele din a doua domnie ale lui Petru Rareş şi anume cum „s-a sculat Petru Vodă... asupra lui Mailat, voievodul Ardealului". Petru-Vodă îl atrage pe Mailat într-o cursă, îl pune în lanţuri „şi-l trimise marelui împărat al turcilor Soliman", dar şi despre Petru Rareş, care face o noua incursiune împotriva ungurilor.
Adăuga comentariu