Nicolae Chirilciuc: "Nu am venit la Bălți, eu locuiesc aici"

Bălți este casa mea

Adesea mă întîlnesc în oraș cu oameni cunoscuți care-mi pun aceleași întrebări: ce fac aici, de ce am venit, ce am de gînd să fac? Vreau să le răspund tuturor odată și să-mi exprim atitudinea față de Bălțiul de astăzi.

De fapt, eu demult locuiesc în două case. Îmi petrec o parte din timp la Kyiv, o parte la Bălți și mult timp la Chișinău. A fost o vreme cînd eram mai mult la Bălți decît la Kyiv. Crescînd cinci copii, mama mea a rămas singură. Toți au plecat. Eu, fiind cel care trăia cel mai aproape, am fost cu ea în ultimii ani. Veneam foarte des. Ea nu a vrut să se mute la mine. A decedat acum un an. Dar Bălțiul este și acum casa mea natală. Aici m-am născut, aici am crescut și aici am lucrat mulți ani. M-am ocupat cu antreprenoriatul. În vremuri grele am condus Consiliul Regional. Am făcut multe pentru Bălți și bălțieni. Cei care au lucrat cu mine în acei ani pot confirma cuvintele mele.

Nu am venit la Bălți, eu trăiesc aici.

Din cauza circumstanțelor, plec adesea peste hotare: în Germania, Austria, Canada și în alte țări. Am interese de afaceri acolo, rude, prieteni. Văd orașe bogate, bine îngrijite, oameni care nu sînt împovărați de probleme atît de mari precum bălțenii și fără se vreau compar și analizez.

În oraș nu au venit noi investitori serioși

De ce nu putem trăi și noi la fel? Avem oameni minunați, muncitori, un pămînt fertil. Există toate oportunitățile pentru a ne dezvolta. Dar acest lucru nu se întîmplă.

În anii șaptezeci, orașul înflorea, populația ajunsese la 200 de mii. După prăbușirea URSS, au fost distruse legăturile economice cu fostele republici sovietice, toate întreprinderile mari și-au încetat practic existența și a început o degradare puternică. În ultimii treizeci de ani, economia așa și nu și-a revenit din criză, iar în oraș a mai rămas jumătate din numărul locuitorilor.

Asta nu înseamnă că orașul nu se schimbă deloc. De-a lungul străzii principale au apărut trotuare, șoseaua în sine s-a îmbunătățit. Au putut gestiona banii alocați în aceste scopuri. Dar dacă vom coti de la drumul principal și vom merge în interiorul oricărui cartier, atunci imaginea este mai puțin îmbucurătoare: curți neîngrijite, terenuri de joacă dărăpănate, gropi și bălți pe drumuri.

În opinia mea, în ultimii ani nu s-a întîmplat cel mai important lucru: în oraș nu au venit noi investitori serioși. Anume ei ar fi putut schimba situația în diferite domenii. Nu toți pot vinde la piață sau deschide buticuri și restaurante. Construcția unor clădiri înalte nu vorbește deloc despre dezvoltarea infrastructurii orașului. Oamenii nu vor putea cumpăra apartamente dacă nu vor avea un loc de muncă bine plătit. Majoritatea nu îl au, deoarece nu se deschid noi întreprinderi promițătoare. În ultimii doi ani, din motive bine cunoscute, au dat faliment și au dispărut întreprinderile mici. S-a mărit armata celor nevoiași, pe care nici statul, nici autoritățile locale nu-i ajută în vreun fel.

Acesta trebuia să fie un oraș european modern

Îmi pare rău că orașul meu natal se află în așa stare. Fiind un bălțean nativ, aș vrea să-l văd cu totul diferit. Acesta trebuie să fie un oraș european modern în care să vrei să trăiești și din care să nu vrei să pleci. Locuitorii să meargă pe străzile normale și să călătorească în transport public modern. Copiii nu trebuie să se dea în parc în leagănele în care s-au dat bunicii lor. Persoanele în vîrstă care au construit acest oraș și au ridicat economia acestuia ar trebui să fie sigure că statul și autoritățile locale vor avea grijă de ele și vor găsi fondurile necesare pentru cei mai vulnerabili. Bălți trebuia să devină un oraș de vis. Cred că acest lucru este posibil…