Deputatul blocului ACUM Sergiu Litvinenco, președinte al Comisiei juridice din Parlament propune ca soluție pentru contracararea unor scheme de spălarea banilor de tipul Laundromatului rusesc, eliminarea plafonului taxei de stat la examinarea litigiilor cu caracter patrimonial în instanțe, scrie Mold-street.com.
Iniţiativa prevede modificarea art.3 pct.1, lit.a) din Legea taxei de stat în sensul eliminării plafonului: urmează a fi excluse sintagmele „nu mai mult de 25.000 lei” și „nu mai mult de 50.000 lei”.
Cînd ajungeţi în instanţă, pentru a vă apăra un drept, trebuie să vă pregătiți și financiar. Și asta pentru că la depunerea unei cereri de chemare în judecată, trebuie să achitaţi și o taxă de stat. Aceasta însă este de cîteva sute de lei.
În cazul unei cereri de chemare în judecată care vizează o acţiune patrimonială, care poate fi evaluată în bani, potrivit art.83 a Codului de procedură civilă (CPC) și Legii taxei de stat mărimea taxei de stat este de 3% din valoarea acțiunii sau din suma încasată.
Aceasta însă nu poate fi mai mică de 150 de lei și nu mai mare de 25.000 de lei – în cazul persoanelor fizice, și nu mai puțin de 270 de lei și nu mai mare de 50.000 de lei – în cazul persoanelor juridice. De exemplu, dacă valoarea acțiunii este estimată la 10.000 de lei, atunci veți achita o taxă de stat de 300 de lei. În cazul unei acţiuni de un milion de lei – 30.000 lei, iar de 100 milioane lei – 50.000 lei.
Pînă în mai 2010, în cazul litigiilor patrimoniale nu exista, însă, pragul de 50.000 de lei şi respectiv dacă valoarea pretenţiei era de 100 milioane lei, taxa de stat ce urma să fie plătită se ridica la 3 milioane lei.
Cu toate acestea existau mai multe posibilităţi de a nu plăti această taxă. Două dintre acestea au fost menţionate chiar de Veaceslav Platon, în interviu.
Astfel, în alin.(2) al art.86 din CPC, este prevăzută posibilitatea amînării plăţii taxei de stat pentru persoanele juridice declarate în stare de insolvabilitate, la introducerea în instanţa de judecată a acţiunilor de urmărire a creanţelor debitoare, cu achitarea taxei de stat după examinarea cauzei, dar nu mai tîrziu de 6 luni din data adoptării de către instanţa de judecată a hotărîrii.
De această portiţă s-a folosit Platon şi alte persoane, pe care un grup special de anchetă i-a calificat drept o structură criminală încă în anii 2008-2010.
Schema se rezuma la intentarea unor cauze de insolvabilitate fictivă (cu utilizarea şi a unor acte false) pentru a înainta acţiuni în instanţe cu sume considerabile, dar beneficiind de scutirea de la plata taxei de stat, prevăzută în alin.(2) al art.86 din CPC.
Reforma Taxei de stat şi Laundromatul
Pe 20 mai 2010, la iniţiativa lui Alexandru Tănase, ministru al Justiţiei în acea perioadă, Parlamentul adopta modificări la legea taxei de stat prin care mărimea taxei de stat se plafona la 25.000 lei pentru persoane fizice şi 50.000 lei pentru persoane juridice.
Totodată se modifica art.85 alin.(4) din CPC, care stabilea: ,,În funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.” Ambele modificări au intrat în vigoare pe 4 iunie 2010 şi aveau drept argument facilitarea accesului la justiţie.
„Pentru cei interesați, modificarea Legii taxei de stat s-a făcut pentru a facilita accesul la justiție. La litigiile cu valori mari, judecătorii „manevrau” și decideau ei cui să ofere scutire la taxă și cui nu. Multe persoane, în mod special societățile comerciale, se pomeneau în imposibilitatea de a plăți aceste taxe de stat, iar pentru scutire/eșalonare trebuia să te „înțelegi” cu judecătorul”, a susţinea ulterior Alexandru Tănase.
Coincidenţă sau nu, dar la cîteva luni după aceste modificări a început să funcţioneze Laundromatul – schema moldovenească de spălarea a banilor ruseşti, operaţiune prin care au trecut circa 22 de miliarde de dolari. Aici judecătorii impuneau plata taxei de stat, care în cazul unor pretenţii de jumătate de miliard de dolari, era de doar 50.000 de lei. În cazul în care rămînea taxa de 3% din valoarea sumei, în buget urmau să ajungă sume enorme.
Fostul ministru al Justiţiei şi preşedinte al Curţii Constituţionale Alexandru Tănase a negat însă că plafonarea taxei de stat ar fi fost făcută astfel încît să favorizeze o schemă precum a fost Laundromatul.
Adăuga comentariu