La 12 Km, nord-vest de renumita Cetate a Neamțului, într-o poiană pe valea rîușorului Nemțișor, înconjurată aproape din toate părțile de culmi împădurite, este așezată Mănăstirea Neamț.
Pe baza izvoarelor istorice, nu se cunoaște pînă în prezent cu exactitate cine a întemeiat Mănăstireea Neamț, cînd anume și în ce împrejurări. Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind pînă în veacul al XII-lea.Voievozii Petru Mușat (1375-1391), Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504) sînt ctitorii acestei mănăstiri. O inscripție de pe un clopot din veacul al XIX-lea spune: "Acest clopot s-au vărsat din materialul clopotului făcut la 1393 de domnul Ștefan cel dintîi și care s-au topit la arderea mănăstirii Neamțu 1862 noiembrie 20".
În tradiția locală, înregistrată și de cronicari, se pomenește însă de niște călugari care ar fi venit de prin părțile Dunării - unii spun că acești călugări ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vieții mănăstirești în Valahia. Acești ucenici au ridicat aici o biserică din lemn, numită "Biserica albă", pe locul de azi al bisericii "Bogoslovul" din cimitirul mănăstirii, construită mult mai tîrziu, în anul 1835. Primul document scris despre mănăstirea Neamț, cel din 1407, este dat de "Vlădica Iosif ", ruda apropiată a lui Petru Mușat, ajuns primul mitropolit al Moldovei.
Adăuga comentariu