La Chişinău, au fost comemorate victimele deportărilor staliniste

Foști deportați și rudele acestora au venit vineri, 6 iulie, la monumentul „Trenul durerii” din Scuarul Gării, pentru a comemora cel de-al doilea val de deportări, din 1949.

Astăzi, toate drapelele de stat din țară au fost coborîte în bernă.

„Am fost numiți dușmani ai poporului acolo unde am trăit. Nu ne se mai întorc averile părinților și ale bunicilor, averile făcute prin sudoare, prin muncă și trecute din fiu în tată, dar la urmă au fost distruse și au fost furate”, a declarat președinta Asociației foștilor deportați și deținuți politici, Valentina Sturza. Potrivit ei, deportații au trecut printr-un genocid comunist, îndurînd foame, umilință, iar această pată a fost dusă mulți ani. „Este așa o vorbă: vița de vie tot învie, oriunde ai planta-o ea roadă dă. Așa și noi, ăștia deportarăți, am învățat. Avem printre noi profesori, persoane cu distincții înalte, deputați, academicieni. Și poporul nostru ne stimează pentru munca noastră”, a mai spus Valentina Sturza.

Directorul general al Serviciului de Stat de Arhivă, Ion Varta, a declarat că în această zi sînt comemorate victimele inocente ale unor politici criminale, pe care le-a instrumentat regimul sovietic de ocupație pe teritoriul romînesc la est de Prut. Potrivit lui, deportările au fost catalogate crime nu doar de către istorici, dar și de juriști – crime împotriva umanității. „Noi, istoricii și nu doar, vorbim despre trei valuri mari de deportări, cele din iunie 1941, iulie 1949 și cele din aprilie 1951. Dar între aceste trei valuri mari s-au operat mici valuri, care au vizat cîte 350, 400, 600, 900 de persoane ”, a spus Ion Varta.

Președinta asociației obștești „Societatea istorică „Ștefan cel Mare și Sfînt” din Cimișlia, Anastasia Balmuș, a menționat că basarabenii deportați au îndurat foarte multe, fiind deposedați de averi, de casă, de nume și de libertate. Femeia spune că bunelul ei în vîrstă de 73 de ani, fiind imobilizat la pat atunci, a fost luat de patru soldați, pus într-un țol și aruncat într-o mașină. „A fost umilit în fața întregului sat. Din 23 de membri ai familiei bunelului, 18 au fost duși în Siberia. Noi nu ne răzbunăm, dar nici nu uităm ceea ce a fost. A fost un genocid contra poporului”, a spus Anastasia Balmuș.

Elena Gîdilica-Vladei din satul Chirileni, raionul Ungheni, a spus că mama sa a fost jertfa represiunilor staliniste. Fiind orfană, a fost urcată în acel vagon pe cînd avea vîrsta de 11 ani și a fost dusă în regiunea Kurgan. Femeia a mai spus că toți deportații au trecut prin clipe groaznice, au suferit, fiind cei mai mari gospodari ai acestui neam.

Potrivit datelor Asociației foștilor deportați și deținuți politici, numărul celor deportați depășește 94,7 mii de persoane. Dintre care, în Republica Moldova mai sînt în viață 7680 de foști deportați, cu 450 mai puțini ca anul trecut. sînt atestate trei valuri de deportări în masă: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951.