Jurnalistul Iurie Roșca vorbește în emisiunea sa „Confesiunile unui optimist creștin” despre noțiunea de climatism, ce preupune aceasta și ce scopuri urmăresc "promotorii cultului efectului de seră".
Este vorba despre un fenomen care face parte din ceea ce a fost numit noul trend al eco-religiei din societatea occidentală, explică Roșca într-o nou articol.
„Revin la un subiect pe care l-am mai vizat în treacăt și care merită să fie dezghiocat mai cu migală. Este vorba despre ceea ce autorii occidentali nesubordonați discursului dominant definesc prin ”climatism”. Redau aici o definiție preluată de pe un site pe care o găsesc extrem de reușită. ”Climatismul este credința în faptul că încălzirea globală și efectele sale apocaliptice ar fi antropogenice (deci generate de activitatea umană), și asta fără a se recurge la gîndirea rațională sau la examinarea completă a dovezilor științifice. Este vorba despre un fenomen care face parte din ceea ce a fost numit noul trend al eco-religiei din societatea occidentală, unde știința este ignorată, dar cuvintele științifice sînt folosite cu titlu de acoperire ca parte a unui sistem de credințe. Chimistul James Lovelock, faimosul ”guru verde”, deci apostol al ecologismului, susținea în acest sens că la ora actuală religia verde vine să substituie religia creștină.
Pentru a ne descurca mai bine asupra acestui fenomen și asupra scopurilor urmărite de către promotorii cultului efectului de seră provocat de om vom recurge la un articol al celebrului autor american stabilit în Germania Frederick William Engdahl ”Marea conspirație criminală zero carbon”, publicat acum cîteva zile”, menționează Roșca.
"Globalistul Forum Economic Mondial de la Davos proclamă necesitatea de a atinge ținta planetară de ”zero carbon net” pînă în 2050. Asta li se pare multora ceva dintr-un viitor foarte îndepărtat și este ignorat la scară largă. Cu toate acestea, transformările în curs de desfășurare, ce se petrec din Germania și pînă în Statele Unite, ca și în nenumărate alte economii, pregătesc scena pentru crearea a ceea ce în anii 1970 a fost numit Noua Ordine Economică Internațională. De fapt este vorba despre un plan ce proiectează un corporatism tehnologic totalitar la scară global, unul care promite un șomaj uriaș, dezindustrializare și colaps economic provcate cu premeditare. În acest sens vă propun să luați în considerare o serie de informații, se arată în articolul lui William Engdahl.
Întregul motiv al tranziției la surse de energie alternative, cum ar fi cea solara sau eoliană, și abandonarea surselor de energie de carbon, este afirmația lor precum că CO2 este un gaz cu efect de seră care, cumva, urcă în atmosferă, unde formează o pătură ce se presupune că încălzește Pămîntul, şi asta ar constitui, după ei, încălzirea globală. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA, emisiile de gaze cu efect de seră provin în principal din CO2. De aici accentul pe care îl pun aceştia pe „urmele lăsate de carbon”.
Însă ceea ce nu se spune aproape niciodată este faptul că CO2 nu se poate ridica în atmosferă din instalațiile de evacuare ale mașinilor sau din cărbune, sau din alte surse create de om. Dioxidul de carbon nu este carbon sau funingine. Este un gaz invizibil, inodor, esențial pentru producerea fotosintezei și pentru toate formele de viață de pe pămînt, inclusiv pentru noi, oamenii. CO2 are o greutate moleculară de puțin peste 44, în timp ce aerul (în principal oxigen și azot) are o greutate moleculară de doar 29. Greutatea specifică a CO2 este de aproximativ 1,5 ori mai mare decît aerul. Acest lucru ar sugera că gazele de eșapament CO2, provenite de la vehicule sau centrale electrice, nu se ridică în atmosferă la aproximativ 12 mile sau mai mult deasupra pămîntului pentru a forma temutul efect de seră", se menționează în articol.
Autorul mai spune că cei care promovează agenda zero carbon își doresc: dezindustrializarea celor mai avansate economii, o strategie calculată de zeci de ani, pentru a provoca prăbușirea civilizațiilor industrializate.
„A împinge actuala economie industrială mondială înapoi la distopia arderii de lemne și la moara de vînt, în care întreruperile devin o normă, așa cum se întîmplă acum în California, anume asta constituie partea esențială a transformării numite Marea Resetare sub egida Agendei 2030: Pactul Mondial al ONU pentru Dezvoltarea Durabilă.
Consilierul pentru schimbări climatice al dnei Merkel, Joachim Schnellnhuber, un ateu, a prezentat în 2015 radicala agendă verde a Papei Francisc, o scrisoarea enciclică, Laudato Si, în calitatea lui de persoană desemnată de Francisc la Academia de Științe Pontificală. Tot el este cel care consultă și UE în chestiunea agendei verzi.
Într-un interviu acordat în 2015, Schnellnhuber a declarat că la ora actuală „știința” a stabilit că numărul maxim al unei populații umane „durabile” este cu circa șase miliarde de persoane mai puțin:
„Ca să mă exprim într-u mod cinic, este un triumf pentru știință, deoarece în cele din urmă am stabilizat ceva - și anume estimările pentru capacitatea de încărcare a planetei, și anume sub un miliard de oameni."
Iar pentru a realiza așa ceva, lumea industrializată trebuie demontată. Christiana Figueres, o colaboratoare a agendei Forumului Economic Mondial și fost secretar executiv al Convenției-Cadru a ONU privind Schimbările Climatice, a dezvăluit adevăratul obiectiv al agendei ONU cu privire la climă într-o conferință de presă din Bruxelles din februarie 2015, unde a declarat următoarele: „Este pentru prima dată în istoria omenirii cînd ne punem sarcina de a schimba intenționat modelul de dezvoltare economică ce a domnit de la Revoluția Industrială”, este menționat în articol.
Adăuga comentariu