Ministerul Educației și statul în toată structura sa trebuie să aducă un mesaj de mulțumire tuturor părinților din Republica Moldova care pe parcursul anilor au „astupat găurile” din instituțiile de învățămînt.
Concluzia aparține profesoarei de istorie Natalia Țurcanu și-a fost făcută în contextul fenomenului colectărilor de fonduri în școli. Natalia Țurcanu precizează că fiecare părinte din țară a asigurat instituțiile de educație de-a lungul anilor cu cele necesare, deși acest lucru trebuie executat de către stat, scrie realitatea.md.
Statul nostru ar trebui să mulțumească părinților pentru cîte găuri au acoperit cu banii lor în cursul anilor. Revolta părinților nu trebuie direcționată împotriva școlilor, dar împotriva ministerului, a instituțiilor care nu au știut cum să sigure aceste lucruri. Fără donațiile astea pe care le-au făcut părinții de-a lungul acestor zeci de ani, școlile noastre și-au asigurat lucruri care erau necesare, dar nu se regăseau. Părinții trebuia să acopere găurile pe care nu a putut și nu poate să le acopere statul”, a declarat Natalia Țurcanu.
Tot în acest context, profesoara de istorie precizează că nu orice colectare de bani din școli poate fi catalogată ca mită, colectări ilegale.
„Nu toate acțiunile pe care le fac părinții în școli reprezintă un factor de corupție. Atît a timp cît părinții acumulează benevol, fără a forța pe alții care nu sînt de acord, fac transparent aceste cheltuieli, nu le face pentru a favoriza obținerea unor note, lucru acesta se face în multe țări. Dacă cad de acord asupra scopului acumulării banilor, asupra sumei, că nu pot să forțeze pe cineva, atunci este acceptabil. Dacă părinții cad de acord că elevilor le trebuie în clasă hîrtie în plus pentru a le ușura activitatea, sau calculatorul și ei gestionează singuri, atunci nu cred că este o problemă”, a adăugat Natalia Țurcanu.
Desigur, în toată această schemă există atît părinți, cît și profesori care sporesc gradul de colectare al acestor fonduri, fapt inacceptabil, afirmă dascălul.
„Din păcate, pot fi și profesori care fac presiune, sînt și așa cazuri, nu pot să spun că nu sînt. Am auzit că sînt cazuri cînd profesorul insistă pe procurarea unor bunuri. sînt și părinți care dau dovadă de exces de zel: să facem, să punem mîna de la mînă pentru o problemă care poate nu e relevantă, cum ar fi schimbarea de draperii în fiecare an. Dacă este vorba de faptul că nu este suficient săpun în lavoar, sau nu este suficientă hîrtie și cerneală în imprimată și ei înțeleg lucru ăsta și vor să-l rezolve, atunci...”.
În concluzie, Natalia Țurcanu menționează că, în cazul în care colectările de resurse financiare afectează bunul mers al lucrurilor pentru un elev, atunci profesorul în cauză nu are ce căuta în instituțiile de învățămînt.
Adăuga comentariu