COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 937 115   INFECTAȚI 363 110(+659)   TRATAȚI 348 276      DECESE 9141(+22)   Mai multe detalii 
Preşedintele stiri: 3020

Încă un caz pierdut la CEDO. Închisorile din regiunea transnistreană sînt periculoase

28 sep. 14:54   Societate
1439 0

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat azi, 28 septembrie, Hotărîrea în cauza Drovorub v. Republica Moldova și Federația Rusă, prin care a constatat încălcarea articolul 2 CEDO sub aspect material și procedural de către Federația Rusă, transmite Noi.md cu referire la jurnal.md.

Anunțul este făcut de asociația Promo Lex, specializată în problematica transnistreană. Curtea a obligat autoritățile ruse să achite Valentinei Drovorub, care și-a pierdut fiul în închisoare, suma de 26 000 de Euro în calitate de prejudiciu moral și suma de 4 mii Euro în calitate de costuri și cheltuieli care urmează să fie achitate direct reprezentatului acesteia.

Cauza Valentina Drovorub c. Republica Moldova și Federația Rusă se referă la decesul fiului reclamantei în una din închisorile ilegale din regiunea transnistreană a Republicii Moldova la data de 1 noiembrie 2013. Administrația de facto de la Tiraspol nu a acordat asistența medicală adecvată în timpul detenției, încălcînd, astfel, cerințele articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a constatat că fiul reclamantei pare să fi contractat infecția de tuberculoză și HIV în penitenciarul din regiune în 2006. Deși acest aspect nu intră în domeniul de aplicare al cauzei, este relevant în măsura în care tînărul suferea deja de aceste boli timp de peste cinci ani în momentul arestării și detenției sale în 2011, iar așa-numitele autorități penitenciare din regiune cunoșteau despre acest fapt.

Chiar și așa, în ciuda stării sale medicale grave, conform documentelor furnizate reclamantului de către administrația închisorii, i s-ar fi oferit tratament medical o dată în iulie 2013, adică la mai mult de 19 luni de la arestarea sa în decembrie 2011 și ulterior în octombrie 2013. În plus, deși autoritățile penitenciare au observat deteriorarea stării de sănătate a bărbatului în iulie 2013, l-au internat la secția medicală a închisorii abia la începutul lunii octombrie 2013, iar la un spital civil cu puțin înainte de moartea sa.


Curții nu i s-a prezentat dosarul medical al reclamantului pentru a stabili dacă i s-a oferit într-adevăr asistență medicală și nici informații despre schema de tratament utilizată pentru a evalua dacă tratamentul administrat a fost adecvat stării sale particulare

Potrivit avocaților Promo Lex, chiar dacă i s-a administrat un astfel de tratament potrivit informației indicate de către administrația închisorii, nu se poate susține că acele măsuri au fost suficiente și întreprinse în timp util pentru a preveni rezultatul letal.

În special, Curtea a constatat că, o cauză a decesului reclamantului este o complicație previzibilă a stării sale medicale, dacă este lăsată netratată sau tratată incorect sau într-un mod nepotrivit. Astfel de omisiuni ar fi putut fi prevenite printr-un screening medical adecvat și prin tratament și plasare la timp într-o secție medicală sau într-un spital specializat în tratamentul tuberculozei și al co-infecțiilor cu HIV.

Din aceste considerente, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție sub aspect material.

Curtea de asemenea a mai constatat că în pofida faptului că reclamantul a decedat într-un spital civil la o zi după ce a fost transferat dintr-un spital din penitenciar, tratamentul medical al reclamantului nu a fost niciodată supus unei anchete independente, imparțiale și cuprinzătoare. Nu a existat nicio investigație dacă persoanele împuternicite cu supravegherea sănătății sale în penitenciar, au fost în cele din urmă responsabile de neglijență medicală.

În concluzie, Curtea a constatat că a existat, de asemenea, și o încălcare a articolului 2 din Convenție din cauza neexecutării unei anchete independente și cuprinzătoare a decesului fiului reclamantei.

Curtea a mai stabilit că, Rusia a exercitat un control efectiv asupra regimului de la Tiraspol în perioada în care au avut loc faptele. În lumina acestei concluzii și în virtutea sprijinului militar, economic și politic continuu acordat administrației de facto de la Tiraspol, fără de care altfel nu ar putea supraviețui, Federația Rusă este responsabilă de încălcarea drepturilor reclamantei în cauza respectivă. Guvernul Republicii Moldova a susținut în fața Curții precum că au depus eforturi consistente pentru a investiga circumstanțele morții fiului reclamantei. Cu toate acestea, aceștia nu au putut avansa din cauza lipsei de cooperare a autorităților „RMN” care au reținut probele. Guvernul rus nu a prezentat careva observații specifice pe acest caz.

Potrivit avocatei Asociației Promo-LEX, Nicoleta Hriplivîi, Hotărîrea este una mult așteptată, deoarece dezvăluie de fapt realitatea dură de dincolo de gratii în așa-numitul sistem penitenciar din regiunea transnistreană. „Acest sistemul ilegal este o mașină a regimului care distruge vieți! Persoanele care nimeresc în acest sistem, își pun în pericol sănătatea și viața. Problema deceselor în penitenciarele din regiunea transnistreană, este o problemă mai veche, nesoluționată nici în prezent. Această hotărîre confirmă încă o dată că drepturile omului nu pot fi negociate”, a spus avocata.

0

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Adăuga comentariu

Se împlinește un an de președinție a Maiei Sandu. Evaluați munca ei în această funcție
 X