Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Igor Untilă: „Nu toți moldovenii plecați peste hotare sînt fericiți” (VIDEO)

27 ian. 2019,, 14:40   Societate
13424 0

Mulți moldoveni aleg să plece peste hotare din dorința de a schimba ceva în viață și crezînd că acolo vor cîștiga bani mult mai ușor. Peste puțin timp, însă, se conving că alegerea făcută nu a fost tocmai una corectă, revenind repede în țară.

Este și cazul lui Igor Untilă, antrenor de box, campion național la box în 1998, multiplu campion internațional, dublu vicecampion mondial la K1, care, după trei luni petrecute în Spania, acolo unde a lucrat ca antrenor, a decis să revină acasă, dorul de părinți, de locurile natale și de sportivii lui fiind chinuitor.

În continuare puteți citi textul înterviului:

Eu mă consider un patriot al țării mele și niciodată nu m-am văzut ca să plec din țară. Am o familie, doi copii minunați. Avem planuri mari, am început să lucrez ca antrenor, am succese foarte mari, dar la un moment dat, și anume prin 2017, am fost supraobosit, iar mediatizarea de la tevizor precum că Moldova nu are viitor m-a prins și pe mine. Mi-a venit atunci o ofertă ca să lucrez ca antrenor principal la lotul de tineret din Spania. Eu cred că fiecare moldovean visează să ajungă în Spania, acolo este cald, nu este glod ca la noi, și am luat decizia de a pleca cu familia. Eram oarecum supărați pe conducere, ceea ce se promovează acum la televiziune. Am luat copiii și am plecat. Imediat i-am dat la școală, dar peste trei luni am înțeles că nu este locul meu acolo. M-a răscolit patriotismul, dorul de casă, dorul de prieteni, dorul de ceea ce am făcut, de ceea ce am construit, de visurile mele. Dacă eu în Moldova pot să fac ceva, pot să fiu util pentru țara mea, acolo totul mergea ca prin conveier. Am vorbit atunci cu copiii, lor, la fel, le era dor de bunei, de cățelușii pe care îi aveau acasă, de colegii lor. Eu cred că dacă părintele nu se simte bine într-un loc, nu poate să-l facă fericit pe copilul său. Mi-am făcut valiza și m-am întors înapoi și am văzut că locul meu e aici, am înțeles că iubesc țara, că avem oameni frumoși și talentați în țară, care au viziune.

Cît de repede v-ați integrat în societate, revenind în Republica Moldova?

Foarte repede m-am integrat. M-a cuprins o bucurie foarte mare, părinții i-am întîlnit, prietenii, colegii, sportivii mei, la fel, s-au bucurat foarte mult că m-am întors înapoi, chiar și administrația publică locală, federația în care lucrez. O parte din oameni mi-au spus că sînt bravo, pentru că am făcut acest pas de a mă întoarce, spunîndu-mi că am nevoie de curaj. Și mi-a plăcut, ca fiecărui om, complimentul că sînt curajos. Alții mă judecau, nu înțelegeau de ce am lăsat frumusețea de acolo. Eu cred că partea lăuntrică pe care o ai nu trebuie să o schimbi cu confortul. Confortul noi ni-l facem și încet – încet noi putem schimba lucrurile la noi în țară.


Cum crezi, peste ani, vei mai avea dorința de a pleca peste hotare?

Nu cred. E frumos, eu voi vizita diferite țări, dar fiind în Republica Moldova și mergînd peste hotare, tu prețuiești mai mult ceea ce vezi: munții, marea, drumul, confortul. Dar atîta să trăiești în confort... Nu știu, poate noi, moldovenii, avem în sînge să riscăm, să alergăm, să ne confruntăm cu probleme. Pentru mine, de exemplu, cînd totul este ok, înseamnă că nu este bine la mine, poți să cazi și în depresie. Întotdeauan trebuie să fie lucruri, obiective frumoase, pe care să le pot dobîndi.

Pe lîngă familie și oamenii dragi, ce te mai ține în Republica Moldova?

Mă ține scopul meu de a ajunge la Jocurile Olimpice și să cuceresc ca antrenor o medalie cu discipolii mei, ca să răsune imnul Republicii Moldova. Și vreau să pot face ceva util pentru țara noastră.

Crezi că Republica Moldova este o țară de viitor?

Cred. Trebuie foarte multă muncă, insistență, cunoștință. Să luăm modele din alte părți cum țările s-au ridicat și financiar, și intelectual. Știu că mulți mă vor critica, pentru că mulți vorbesc că aici nu este viitor, cît mai repede să fugim de țara aceasta. Eu îi respect pe oamenii care au plecat peste hotare, dar, comunicînd cu mulți oameni, eu știu că nu toți sînt fericiți și toți au cîte 20 de ani de cînd stau acolo și toți stau cu acest dor de casă, care permanent îi macină. Și eu cred că trăind în confort, dar permanent să te macine acest dor de casă, de părinți, de prieteni... Eu am avut curajul și am revenit în țară. Da, la noi sînt o sumedenie de probleme, care cred că există în fiecare țară. Sînt și probleme mari, dar încet – încet luăm de la capăt și mă străduiesc, eu personal, să fiu util pentru țara mea.

Ce trebuie să facă Republica Moldova pentru a-și întoarce înapoi cetățenii?

Pe mulți îi aud, chiar tineri de vîrsta mea sau mai în vîrstă, spunînd că dacă ar avea un salariu decent ar rămîne aici, o sumă care le-ar ajunge pentru minimul necesar ca să nu se gîndească. Un pic de stîrpit corupția și eu cred că lucrurile se vor aranja, salariile se vor mări un pic, investiții mai multe, la investitori să dea voie să facă uzine ca oamenii să trăiască la ei în țară și să le ajungă de mîncare. Asta îi trebuie unui om. Peste hotare e tot așa. Sînt moldoveni care trăiesc cîte două-trei familii într-un apartament, tot economisesc, tot se gîndesc căldura s-o dea mai tare sau mai încet. Eu cred că toți se confruntă cu probleme. Puțin moldoveni am întîlnit eu, care sînt realizați 100% și nu au probleme.

Ce înseamnă pentru tine acasă?

Acasă este pacea lăuntrică. Fiind în Europa e ca și cum a-i mirosi o floare artificială, dar anume la noi o miroși și-i simți viața florii.

Cît de bine stau moldovenii la capitolul sport?

Au inimă, au caracter, au sîngele ăsta de haiduc, dar problema cea mai mare la tineri este mentalitatea. Au păreri foarte rele despre ei, nu au fost învățați să viseze. Acum poate generația aceasta mai citește cărți motivaționale și începe a visa lucruri mai mari, dar dacă aici ne schimbăm noi putem să ajungem să fim interesanți pentru toată lumea.

De ce nicăieri nu-i ca acasă?

Pentru că nu este casa noastră. Întotdeauna, cînd plecăm în ospeție la cineva, sîntem frapați de condițiile pe care le vedem, dar la un moment dat spui „vreau acasă”. Așa și copiii mei, se joacă, aleargă, iar peste un timp vin și-mi spun că vor acasă. Eu cred că dacă era dat să ne simțim bine în Statele Unite, noi ne nășteam acolo, dar dacă Dumnezeu a hotărît ca noi să ne naștem în Republica Moldova, sîntem în Republica Moldova.

Dacă doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau cunoașteţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste scriindu-ne pe adresa de email intreaba@noi.md, iar noi vom arăta cu draglumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?