„El s-a dus în chinuri și durere”. Cum a murit Vasile Kulish în urma exploziei unei drone

Inna Kulish, sora șoferului în vîrstă de 22 de ani din Moldova, Vasile Kuliș, care a murit din cauza numeroaselor răni în urma exploziei unei drone ucrainene la punctul vamal rusesc „Troebortnoie”, a povestit în detalii despre modul în care oamenii au incercat să-i salveze fratele, cît de grijuliu au ajutat familia și ce ajutor putea oferi, dar nu a făcut-o guvernarea.

Iată textul mesajului ei integral.

”În dimineața zilei de 26 iulie am primit cel mai groaznic apel din viața noastră. Ne-au spus la telefon că fratele nostru a fost rănit în urma atacului unei drone ucrainene la punctul vamal rusesc ”Troebortnoye”. El venise acolo pentru a reînnoi documentele pentru maşina. Plănuia să plece la Pskov, dar în ultimul moment, din motive necunoscute nouă, s-a răzgîndit.

Ulterior am aflat că Serviciul Vamal Federal al Rusiei a trimis oamenii la acest punct vamal pentru a completa documentele.

Vasika i-a contactat și, poate, acesta a fost motivul pentru schimbarea locului.

Din acel moment, viața familiei noastre – a mea, a mamei și surorii mele nu va mai fi la fel.

Vasika a fost unul dintre cei doi cetăţeni ai Moldovei care au fost răniţi.

Imediat după explozie, vameșii l-au luat pe vameșul rănit, s-au urcat în mașină și au plecat. Prietenul lui Vasika i-a acordat primul ajutor lui și celui de-al doilea rănit.

Într-o mașină cu o roată străpunsă de schije, au mers doi kilometri. Vasika era încă conștient și s-a urcat singur în mașină, dar pierdea mult sînge. Cînd mașina lor s-a oprit, aceștia au fost duși de primii trecători la primul spital rural, dar acolo nu au putut face nimic. Deja cu o ambulanță Vasika a fost dus la Spitalul Raional Central din Sevsk, unde el și-a pierdut cunoștința.

De acolo, medicul șef, pe propria răspundere, a decis să-l ducă la spitalul regional din Bryansk.

Chear din primele minute după explozie, familia noastră a luat legătura cu prietenul lui Vasika.

Fiind încă în Moldova, am început să sunăm pe oricine puteam, pentru a afla ceva informații și a-l ajuta pe fratele nostru.

Printre primii contactați de noi a fost Ambasada Republicii Moldova în Rusia. Dar în loc să facă legătura cu autoritățile competente de acolo, să ne ofere asistență informațională și să preia controlul asupra situației, pur și simplu au încercat să obțină informații de la noi pentru un viitor comunicat de presă pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene.

În pofida lipsei zborurilor directe, datorită ajutorului oamenilor apropiați, eu și mama am putut zbura la Moscova și a doua zi eran deja la spitalul din Bryansk, ni s-a permis să-l vedem pe Vasika.

Era conectat la un aparat de respirație artificială, pe corp avea multe răni. Vasika era în stare critică.

Din informațiile pe care ni le-au dat medicii: o mulțime de fragmente au lovit capul și plămînii, erau răni practic pe tot corpul. Artera poplitee a piciorului drept a fost tăiată, alimentarea cu sînge a piciorului a lipsit timp de nouă ore. Din această cauză, medicii au decis să-i amputeze piciorul.

Ajunși la Bryansk, noi l-am sunat din nou pe consulul Moldovei, Gheorghe Cucoș, pentru a-i cere ajutor pentru transportul lui Vasika la un spital militar.

Medicii de la Moscova, la care noi am apelat, ne-au explicat că atîta timp cît el este conectat la aparatul de respirație artificială, transportul este imposibil.

Atunci s-a pus problema adunării unei echipe de medici care să vină la Bryansk pentru a oferi îngrijiri medicale specializate pentru rănile militare. Am apelat din nou la consulat pentru ajutor.

Din cauza faptului că Vasika avea cetățenia Federației Ruse, am fost refuzați.

Și din nou, datorită ajutorului rudelor, am reușit să luăm legătura cu onoratul chirurg Valerii Afanasievici Mitiș. Aproape imediat, cu participarea sa, o echipă de medici a supravegheat de la distanță tratamentul lui Vasika. Piciorul a fost salvat, toți indicatorii erau normali. Vasika a început să-și revină, dar era încă conectat la aparatul de respirație artificială, Am găsit clinici și medici și apoi o modalitate de a-l transporta la Moscova pentru reabilitare. În toate acestea, am fost ajutați de un număr mare de mulți oameni din diferite părți ale lumii.

În a treia zi seara, starea lui s-a shimbat brusc. Medicii spitalului din Bryansk au convocat un consiliu, după care au venit la noi și ne-au spus: „Dinamica este extrem de negativă. Nu avem experiență în tratarea pacienților cu astfel de leziuni, am făcut tot ce am putut. Nu știm cu siguranță motivul pentru care i s-a făcut mai rău. Ar putea fi multe motive.”

Am început să batem pe toate ușile, în acea noapte am contactat și medici din Moldova, care au acceptat să vină cu avionul, dar o puteau face doar din inițiativa și cu organizarea Ministerului Afacerilor Externe al Moldovei.

La solicitările noastre de a aduce noi singuri o echipă de medici, ei au răspuns că mîine e sîmbătă și nimeni nu se va ocupa de formalități birocratice, iar acest lucru nu se poate face fără documente speciale.

Noi stăteam afară, la fereastra secției de terapie intensivă unde era Vasika.

Sîmbătă dimineața, la 6:55, 30.07.2022, Vasika a murit. A plecat în agonie și durere.

A doua zi, a sunat consulul și ne-a spus: „În legătură cu moartea fratelui tău, am discutat cu liderii Fundației Dar pentru Moldova și ei au acceptat să acorde ajutor financiar familiei voastre”.

Noi i-am răspuns că nu vom accepta asistență financiară. Avem nevoie de ajutorul lor doar pentru ca să ni se dea imediat corpul fratelui și să-l putem transporta acasă. La care consulul ne-a răspuns că e weekendul înainte și nu e sigur că se va putea face acest lucru. Singurul lucru pe care l-a oferit a fost să vină la Bryansk și să ne acorde sprijin moral.

Drept urmare, noi neam ocupat de pregătirea tuturor actelor, am așteptat două zile și luni l-am luat pe Vasika acasă.

Timp de două zile a durat drumul cu corpul m fratelui meu într-un sicriu de zinc, prin șase țări. La fiecare punct vamal ieșeam și negociam cu autoritățile vamale, spunînd: „Bună ziua, ducem corpul fratelui meu acasă. Am putea trece fără?"

În a șasea zi după moartea lui Vasika, pe 08.04.2022, l-am înmormîntat.

Scopul acestui mesaj este de a onora memoria fratelui și de a spune adevărul.

Nu ne așteptam la o minune de la autoritățile moldovenești, ne așteptam la o minune de la Dumnezeu. De la Republica Moldova aveam nevoie de declarații oficiale ale poziției autorităților și de asistență în tratamentul la timp...

După cum sa dovedit, guvernului nostru nu îi pasă că cetățenii lor sînt uciși.

Vasika avea 22 de ani. El nu a făcut niciodată nimănui nimic rău și a fost un om foarte bun. La 14 ani si-a pierdut tatăl și a devenit singurul sprijin pentru mama și pentru noi.

Vasika, te iubim foarte mult și credem că sufletul tău va fi viu veșnic...”

De menționat că nici Consulatul Republicii Moldova în Rusia, nici Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova nu au comentat această publicație.