X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Domnia și epoca mesianică. Reflecția unui patriot

29 mar. 2023,, 09:16 (reactualizat 29 mar. 2023,, 18:01)   Societate
4376 0

Evenimentele actuale ne încarcă viața cu realități noi și cu probleme vechi. Principial, trebuie să schimbăm ceva. În special vechile dogme și scopuri.

«Se cere schimbat întregul sistem »

Noi am uitat esența puterii și a responsabilității. Fiecare generație de politicieni noi vine la putere și doar înrăutățește starea lucrurilor. Valorile lor «democratice» devin un nou pretext pentru un nou război, jaf și confruntare. Însușii sistemul social de azi devine catalizatorul unor noi ciocniri, dezordini și haos. Asmuțirea diverselor grupuri sociale și politice avantajează anumite forțe. Într-o astfel de societate nici nu poate fi vorba despre stabilitate.

Democrația nu mai poate exista în actuala-i formă de desfătare a oligarhilor și nedumerire a maselor descurajate de problemele vieții. Ultimul ei țipăt este propaganda perversiunii și a non-valorilor morale, căci ea demult structurează societatea cu prețul reducerii capacităților intelectuale ale omului. Un om mărginit este mai orientat spre valori false, el poate fi lesne transformat în marionetă. Iată planul tactic al pseudodemocrației, iar războiul civil total, declarat de lojele occidentale și cluburile intelectuale, estre planul strategic al «societății democratice». Așa nu se poate trăi. Lumea trebuie să recunoască , că această formațiune politică pocită și rațiunea generată de ea ne impune doar destabilizare și haos .

Ce ar putea veni în locul acestui haos? Dacă lumea nu se va scufunda în mizeria unui război civil total a tot și toate, omul trebuie să înțeleagă, că puterea este omul. Un om marcat de carisma puterii și a alegerii destinare, este alegerea viitorului nostru. Viitoarea epocă mesianică va mătura temeliile jalnice ale pseudodemocrației și va readuce în lume valorile supreme ale ordinii, nobleței și puterii. Ar fi mai bine să înțelegem aceasta mai devreme.


Omul-destin

Și Moldova noastră stă azi în pragul unor schimbări escatologice, căci a obosit de desfătările pseudodemocratice și de mizerie. Ea are nevoie să aleagă o personalitate puternică, care toată viața să fie responsabilă pentru soarta poporului său. Doar de un astfel de purtător al puterii avem nevoie, și nu de niște temporalii, puterea cărora este o clipă în istorie, pentru care apoi noi vom răspunde secole în șir.

Însă în Moldova există o întrebare: cine va deveni alesul destinului ? Ce criterii contează în această alegere? Eu cred că numai Moldova domnitorului este viitorul națiunii noastre. Un referendum general și alegerea unui Regent, care să pregătească venirea viitoarei dinastii. Venirea viitorului domnitor, ales nu pentru un an sau patru, ci pentru întreaga viață conștientă.

Aici trebuie să înțelegem ce este Moldova domnitorului. Este țara în care domnitorul nu este rupt de problemele și aspirațiile maselor, în care el este primul printre cetățenii oștii sale, în care el este purtătorul puterii, în care el este trup din trupul acestui popor, esența și chintesența lui. Cel care trăiește cu aspirațiile și destinele lui, cel care este cel mai puternic stejar din pădurea realităților politice și civile ale acestui meleag. Omul-destin, omul-putere și voința acestui meleag și a acestei națiuni. Orice monarh din trecutul nostru poate fi unul dintre candidați, unul dintre, nu mai mult, căci noi nu avem nevoie de ceea ce e învechit. Noi avem nevoie de o viziune proaspătă și de o bunăvoință nouă, voința domnitorului liber de realități învechite. De cel care va aduce în spiritul națiunii fluizii unei forțe proaspete și idei noi. Cel care va da poporului nostru spiritul transformărilor și a ambițiilor progresiste.

Vechii domnitori nu pot fi de folos. Se referă și la Romanovi, și la dinastia Hohenzollern-Zigmaringen, guvernanții de altă dată ai Rusiei și României. Poate fi o persoană cu sîngele lor, dar care va deveni domnitor numai în baza propriilor capabilități și a recunoașterii destinare. Și principalul – acceptată de întreaga națiune ca cea mai esențială parte a ei. Anume națiunea trebuie să vadă în acest domnitor un purtător al puterii divine, a providenței divine și al destinului divin . Ea trebuie să-l recunoască drept argintul viu, sîngele și puterea sa. Ea trebuie să se regăsească în el. Și atunci viitorul va fi cu noi.

Un termen ce ține de «Dumnezeu»

Așa dar, alegerea mea este Moldova domnitorului. Monarhică și în același timp – o țară sobornicească populară. În care principiile monarhice coexistă cu temeliile sobornicești ale guvernării universale, unde domnitorul- monarh este capul Moldovei sobornicești.

Cine este domnitorul? Unu – el este monarhul. Doi – el nu este un simplu monarh, ci capul Moldovei sobornicești, care reprezintă interesele tuturor păturilor și poporațiilor din țară. Să vedem ce spun dicționarele . «Domnitor "principe [fost.] al Moldovei și Valahiei", înv. "domn, suveran"; rus-slav.bis. господарь "господин", bulg. господа́р, sârbocroată. госпо̀да̑р, slovenă. gospodár, cehă. hospodář, pol. gospodarz, v.-lugs hospodaŕ, n.-lugs. góspodaŕ. De la ” господа́рь” provine госуда́рь, apoi – осударь, сударь, -с ca prescurtare onorifică. Termenul ține de госпо́дь». (Max Fasmer,Dicționar etimologic al limbii ruse ). «господарь este titlul guvernanților (principi) din Moldova și Valahia în sec. 14-19. Titlul de «господарь» este folosit în actele moldovenești din sec. 14-18, scrise în slavona bisericească, precum și în literatura istorică rusă. În actele scrise în română și moldovenească acestui titlu îi corespunde termenul ” domnitor”. ”Domnitor” este fostul titlu al cnejilor Moldovei și Valahiei; traducerea titlului grecesc "despot", adică, domnitor, stăpîn». (F.Brocgauz și I.Efron, Dicționar enciclopedic ).

Vom menționa, că acest titlu îl purtau nu numai domnitorii moldoveni și valahi. Este vechiul titlu european al monarhilor autocrați, și la slavi, dar și la alte popoare din Europe. Astfel, titlul de domnitor al Marelui ducat al Lituaniei «Mare Duce» era analogul domnitorului. Cnejii lituanieni domneau și în Samogitia, Rusia și Belarus. Dar conducătorul lui se numea , la fel ca și Marele cneaz, domnitor. Adică, un conducător autocrat, independent și autosuficient, stăpînul pămîntului.

La fel, de rînd cu titlul de voievod, apoi și domnitor, așa erau numiți și guvernanții în Moldova. Gospodar este vechiul titlu al guvernanților noștri. Și deci revenirea Moldovei la monarhie este nu revenirea la titulatura romană sau la tradițiile vest-europene, ci la definirea conducătorului nostru ca conducător autocratic al acestei țări. Prin urmare, pentru noi alegerea monarhică este revenirea la tradițiile noastre străvechi, principiile străvechi ale puterii.

Anume o atare abordare a problemei eu o consider a fi unica reală, conformă aspirațiilor timpului și necesitărilor națiunii noastre. Anume această abordare nu doar va restabili principiile supreme ale puterii în țara noastră, dar va fi și acceptată de majoritatea națiunii moldovenești. Anume această abordare va restabili și va stabili în țara noastră ceea ce nu aven azi – pro9incipiul suprem al puterii.

Legătura sacră

Vom menționa, că un stat poate fi creat numai după definirea principiilor supreme ale puterii. Statul este stat doar dacă are ori un conducător monarhic, ore este un ordin. Există state-monarh și state-ordin. Altceva nu este dat acolo unde nominal a fost proclamată republica, sau există un principiu ascuns al puterii , înrădăcinat în titulatura de mare magistru sau magistru al lojelor masonice sau de alt ordin. Ori el este extern, în raport cu această țară, ori ea este doar o entitate administrativă, ale cărei principii supreme se află în afara statului. De facto – un protectorat al guvernării internaționale sau a unui alt stat. Așa că prin proclamarea căii monarhice, noi finalizăm construcția statului nostru. Legiferăm esența și legitimitatea lui pe acest teritoriu.

Filozoful, juristul și politologul german Carl Schmitt (1888—1985) scria că puterea este determinată de «nomosul pămîntului». În lucrările sale «Ordinea spațiilor mari în dreptul națiunilor, cu interzicerea intervenției forțelor străine spațiului », «Pămîntul și marea», «Nomosul Pămîntului», «Tensiunea planetară între Est și Vest și confruntarea dintre Pămînt și Mare» cugetătorul a fundamentat conceptul de «nomos al pămîntului». El numea «nomos al pămîntului» luarea autoritară a pămîntului în proprietate, căci credea că fără asta nu poate exista puterea. Aducem unele citate din lucrările acestui cugetător.

«În limba miturilor, pămîntul este numit mama dreptului. Asta indică rădăcina triplă a dreptului și a echității… Așa dar, pămîntul are legătură triplă cu dreptul. În păstrează în sine ca pe o recompensă pentru muncă; îl descoperă pe suprafața sa ca pe un hotar clar; îl poartă în sine ca semn public al ordinii. Dreptul își are originea în pămînt și ține de pămînt. Anume asta are în vedere poetul, vorbind despre pămîntul cel mai echitabil, justissima tellus».

«Originar, marile acte de drept au localizări pe pămînt. În definiția medievală, care se conține în «Etimologiile» lui Isidor de Sevilla și în prima parte a celebrului Decretum Gratiani (a. 1150 )».

«Potrivit lui Locke, esența puterii politice constă în primul rînd în jurisdicția asupra pămîntului. Prin jurisdicție (dreptul și posibilitatea de a face justiție) , în conformitate cu tradiția medievală, el înțelege orice dominație bazată de forță și orice putere supremă în general. Pentru el acapararea pămîntului înseamnă supunerea față de cel care deține jurisdicția asupra pămîntului. Supremația este dominația asupra pămîntului, și ca urmare - dominația asupra oamenilor care trăiesc pe acest pămînt… Astfel, nu orice luare a pămîntului reprezintă un nomos, mai degrabă invers : nomosul, în înțelegerea noastră, întotdeauna conține o anumită localizare și o anumită ordine ».

Reiese, că puterea vine de la pămînt, nu din cerurile abstracte, dar cerurile-s date prin popor, națiunea celui care personifică principiile supreme ale puterii și legitimează puterea prin manifestarea propriei voințe. Așa domnitorul devine monarh, așa formează statul, anume așa el este văzut de etatismul tradițional. Dar acest etatism șine de temelia moral-etică a puterii.

Lev Tihomirov, cel mai mare cugetător, în lucrarea sa «Statalitatea monarhică» scria: «Orice început al puterii pentru existență și acțiune trebuie să înțeleagă care este izvorul puterii sale, și acest izvor să-l păstreze minuțios… Așa și monarhia, pentru a se dezvolta, trebuie să se sprijine anume pe forța proprie ei, nu pe o alta. Fără îndoială, și ea are nevoie de o organizare puternică a administrării, cu unitatea acțiunilor, etc. Dar înainte de toate începutul monarhic trebuie să exprime idealul nostru moral, și deci să se îngrijească de menținerea și dezvoltarea condițiilor, în care națiunea va păstra voii idealurile morale, iar monarhia însăși - reflexia lor». Astfel, cum e monarhul, așa e și poporul, și cum e poporul, așa e și conducătorul lui. Este veșnica realitate a legăturii extemporale dintre monarh și țară. Temelia contractului moral dintre națiune și putere este esența acestei legături sacre.

În încheiere, voi menționa, că anume manifestarea principiului monarhic al puterii , va fi constituirea sacră a statului nostru, formarea reflecției modelului divin pe pămînt și a reflecției voinței divine supreme în cadrul statului nostru. Anume acest proces va încheia lucrarea strămoșilor și va întruchipa voința lor pe pămîntul nostru, căci conform legilor tradiției statul nu este doar cei care trăiesc acum, ci și cei care au trăit aici anterior, și din timpurile lui Bogdan Întemeietorul, Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare au format și păstrat acest templu terestru al naturii, această vatră de bine și muncă numită Moldova , statul moldovenesc.

Și ultima idee. Dacă cuiva îi va părea că principiul monarhiei este învechit și neactual, dacă cineva îl crede o relicvă medievală și obscură, să-și amintească de faptul că monarhiile-s cele mai stabile state în lumea modernă. Uitați-vă la țările scandinave - monarhii, cu excepția Finlandei - Suedia, Danemarca, Norvegia. Cele mai bogate și mai stabile state. Uitați-vă la țările Benelux. Olanda, Belgia, Luxemburg - țări comparabile ca dimensiuni cu Moldova, dar dezvoltate industrial și cu un nivel înalt de cultură. Uitați-vă la Marea Britanie și Spania. Sau, dacă nu vă place Europa, uitați-vă la Arabia Saudită, Qатаr, Kuweit, EAU. Este cunoscut nivelul înalt de dezvoltare a acestor țări și stabilitatea lor multianuală. Avem de la cine lua exemplu și cu cine ne alinia, și calea monarhică, fie și cu titulatura conducătorului și monarhia neereditară, este o alegere foarte modernă, care oferă societății stabilitate, responsabilitate și o statalitate adevărată.

Veaceslav Matveev

9
2
0
0
3

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?