Street-Fotografia este un gen uimitor, cel mai sincer, plin de viață, "oxigenat" și puternic! Atunci cînd percepția empatică și mintea ascuțită a fotografului capturează din fluxul cotidian un fragment interesant, spectatorul nu are șanse să rămînă indiferent. Realitatea care pulsează excită mai mult decît orice producție perfectă. Un exemplu clar al unei astfel de magii sînt lucrările fotografului de stradă din Moscova, Dmitri Zverev. Inspirați-vă din fotografiile și recomandările maestrului!
Se pare că secretul unui reportaj bun de pe stradă este abilitatea de a observa momentele interesante și de a apăsa la timp butonul. Este posibil de antrenat această tenacitate a ochiului și viteza de reacție? Spuneți-ne cum să depășim zădărnicia viziunii zilnice și să "pornim radarul" pentru capodopere?
Viteza de reacție este pur și simplu anticiparea derulării evenimentelor. Cînd îți dai seama cum va evolua subiectul, vei fi întotdeauna gata să apeși butonul la momentul potrivit. N-am avut niciodată probleme. Acum fotografiez în principal în jurul casei în Tușino, unde cunosc totul pe de rost. Încercați să examinați împrejurimile în fragmente mici și să treceți la o formă simplă: lumină și umbră, geometria lucrurilor, raportul dintre linii, tonuri și texturi.
Cum poate un fotograf novice să depășească teama de fotografiere pe stradă, fotografierea persoanelor necunoscute? Căci cineva s-ar putea supăra, va cere să fie șterse fotografiile.
A fotografia pe neobservate oameni de pe stradă ajută foarte mult camerele moderne fără oglindă (eu am un Olympus). Te uiți la un ecran rotit și nu țintești o persoană. Și este silențios. Deci, în general, rar cînd cineva își va da seama că este fotografiat. Pe mine mă mai ajută caracterul și bunăvoința. Deci, nu am conflicte cu modelele. Odată, fotografiam o gară obișnuită în Cairo, unde, după cum s-a dovedit, era interzisă filmarea. Am fost arestat și impus să șterg imaginile. Dar acasa am restabilit totul cu ajutorul unui program special.
Trebuie să ne gîndim la posibila reacție a spectatorilor în timpul filmării? Sau este mai bine să pornim "evaluatorul din exterior" intern, să înlăturăm toate limitele și să nu ne concentrăm pe gustului public?
La filmări, în nici într-un caz nu trebuie să te limitezi din cauza îndoielilor. Trebuie să filmezi tot ceea ce crezi că e interesant și necesar. În caz contrar, personalitatea ta va fi suprimată, iar artistul nu va crește deloc. Un alt lucru - apoi poți cîntări ce să arătați și ce deocamdată - nu și în ce ordine, în funcție de audiență. Eu pot să dau la muzeul o selecție, pe rețeaua socială să plasez alta, în mass-media să postez a treia. Scopul, desigur, este ca un publicul concret să se descurce cu înțelegerea materialului.
Pe Facebook aveți aproape 40.000 de abonați. Ce subiecte din experiența dvs. sînt cele mai apreciate, mai distribuite? Spuneți-le street-fotografilor începători cîteva momente practice cum să reducă calea spre popularitate
Aici este simplu: pentru popularitate, trebuie să fii în acord cu starea de spirit al publicului, să creezi o epocă actuală, care reflectă cu exactitate. Și nu este foarte greu să operezi cu principiile disponibile publicului larg. Dar dacă vrei să lucrezi cu arta, atunci opțiunea accesibilității nu trebuie luată în considerare.
Ce cărți ne sfătuiți să citim și ce filme să vizionăm pentru a crește profesional?
Filme: "The Genius of Photography "(2007) și "Sol Earth" (despre Salgado). Cărți: ”Poezia fotografiei” și cea mai bună ”Arta și percepția vizuală” a lui Rudolf Arnheim.
Adăuga comentariu