De ce moldovenii au înlocuit alfabetul latin prin cel slavon?

De ce moldovenii au înlocuit alfabetul latin prin cel slavon?

Moldovenii au înlocuit alfabetul latin pe cel slavon, pentru a înlătura influența catolică.


Potrivit informației publicate de site-ul Moldovenii.md, devenind creştini-ortodocşi, moldovenii au fost necontenit înconjurați din trei părți de popoare catolice, astfel fiind supuși direct sau indirect permanent acțiunilor barbare de subjugare voinței catolice.


Pentru păstrarea propriei demnități naționale, spune Alexandru cel Bun: ”Am fost nevoiți sa schimbam alfabetul latin pe cel slavon, pentru a înlătura influența catolică”. (D. M. Dragnev.”Moldova în epoca feudalismului”, Chișinău, 1978).


Același lucru se indică în letopiseţul cancelariei de stat a lui Ștefan Cel Mare şi este demonstrat de V. Spinei în lucrarea “Moldova în sec. XI-XIV” (Chișinău, 1994). Pe cîmpurile unei cărți religioase, scrisă în limba slavonă, citim următoarele: ”În anul 1347, luna iulie, a 13-ea zi, Dragoș i-a tăiat capul domnului Moldovei Ștefan II, fiul lui Teodor-Vodă, întemeietorul Țării Moldova (1230), și a fost acesta înmormîntat la mănăstirea Neamț, în aceeaşi lună, ziua a 16-a”. 


„Ce pildă mai trebuie adusă, pentru a confirma acțiunile catolicismului agresiv împotriva creștinismului ortodox?», a menţionat autorul studiului Tudor Semeniuc.


Omul de ştiinţă subliniază că, în anul 1359, catolicul și emisarul ungar Dragoș, a nimicit toate documentele istorice de înființare, în anul 1230, a Țării Moldovei și a originii poporului ei, atribuindu-şi sie, mai bine zis lui, catolicului Dragoș, i-au atribuit titlul de fondator al acestei ţări într-un spațiu pustiu. 


Anume aşa a fost nimicită preistoria statului moldovenesc, în schimb apărînd legenda despre cîinele Molda. 


Astăzi se știe cum această politică barbară a catolicismului l-a influenţat pe Al. Ion Cuza, care a devenit domnitor a două popoare de origini diferite: turanică – la valaho-romali și euro-atlanto-dacă – la moldoveni, după care acesta a fost impus să distrugă mănăstirile și bisericile creștine ortodoxe. Pentru că nu s-a supus, la 11 februarie, 1866, acesta a fost alungat din propria sa țară (C. Ciurescu. Opere V-II. București, 1938; Vladislav Grosu. Moldova, 1821-1866, Chișinău, 2014). 


Același barbarism s-a repetat și în anul 1918, cînd aceiași valaho-romalo-rumâni au ocupat Moldova dintre Prut și Nistru și aici au nimicit toate documentele și cărțile istorico-literare ce conțineau dovezi despre adevărata istorie a Țării Moldovei, cu scopul de a preface acest ținut în propria moștenire și de a distruge creștinismul ortodox. 


În acest context, N. Iorga scria: ”Moldova dintre Prut și Nistru, nu e a românilor, deoarece românii nu au luptat, nu au fost biruiți și nu li s-a smuls prin tratat semnat de ei o parte de teritoriu, pentru că România, pur și simplu, nu exista în anul 1812, şi în acea jumătate a Moldovei nimeni nu se gîndea că o Românie ar fi cu putință...”. Din acest motiv – pentru că păstra în conştiinţa sa adevărul istoric – autorul acestor rînduri a fost împușcat de „Garda de fier” a lui Codreanu.


În această privință, academicianul G. Călinescu în cartea sa ”Viața și creaţia lui Mihai Eminescu”, îl citează pe poet: ”Numai și numai în limba proprie (în cazul dat – cea moldovenească) transmisă din generaţie în generaţie cu laptele mamei, care pătrunde în conștiința și sufletul fiecărui om, el și își va pricepe inima sa pe deplin, deoarece, „în limbă se reflectă chiar și caracterul poporului (popoarelor) și cu aceasta, el ar zice „prin ea așa voiesc eu să fiu, oare s-ar naște altfel atîtea limbi?”.


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load