Ceremonialul de încoronare a domnitorilor Moldovei era, în perioada de început a tînărului stat, o expresie a independenţei şi a suveranităţii domnitorului asupra teritoriului pe care-l stăpînea.
Această autonomie şi putere era exprimată prin titulatura domnitorului de "singur stăpînitor". Domnul Moldovei se numea "singur stăpînitor a toată ţara Moldovei".
Prin această titulatură şi chiar prin ceremonialul de încoronare, domnitorii Moldovei, Bogdăneștii-Muşatinii, invocau moştenirea imperială bizantină. Titulatura "IO", pe care o foloseşte şi Ştefan cel Mare în Tetraevangheliarul de la Humor, arăta că domnitorul ocupa tronul din "mila lui Dumnezeu". Titulatura domnitorilor romîn nu era precis stabilită. Ei nu se numea nici regi, nici împăraţi, ci erau pomeniţi cînd ca voievozi, principi, duci sau palatini. Cu toate acestea, ei aveau toate însemnele regalităţii.
În perioada de independenţă a Țării Moldovei, ceremonialul de încoronare avea două momente: învestirea domnitorului şi încoronarea propriu-zisă.
Adăuga comentariu