Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 7 iulie, Naşterea lui Ioan Botezătorul. În această zi, creştinii care ţin postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel au dezlegare la vin şi la peşte.
Sfîntul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Este cel care s-a învrednicit să pregătească venirea Mîntuitorului printre oameni, mărturisindu-L drept răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului.
„Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decît Ioan Botezătorul,” ne spune despre el Sfînta Scriptură, Iar Biserica îl numeşte în imnografia ei: „temeiul proorocilor” şi „cel mai mare dintre prooroci.”
Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor. Numai Maica Domnului şi Sfîntul Ioan Botezatorul fac excepţie de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atît zămislirea şi naşterea, cît şi alte evenimente din viaţa lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfîntului Ioan Botezătorul).
Sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfîntul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Naşterea aceasta a avut loc cu şase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, cînd se fixează definitiv şi data Crăciunului.
Sfîntul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămîne mut pînă la punerea numelui fiului său.
O lungă perioadă din viaţa Sfîntului Ioan Botezătorul nu prea este cunoscută. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, pînă în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-l descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul, se pare că a fost instituită, după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgîne, cu caracter agricol sau naturist.
În calendarul popular, ziua de 7 iulie este cunoscută sub denumirea de Sînziene sau Drăgaica. Legenda spune că Sînzienele sînt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe cîmpii, iar atunci cînd se prind în horă “dau puteri” deosebite florilor şi ierburilor, care devin plante de leac. În popor se mai spune că în noaptea de Sînziene, zînele coboară pe pămînt şi tămăduiesc bolnavii şi împart rod holdelor.
În unele regiuni ale ţării încă se mai aminteşte de obiceiul Făclia de Sînziene, torţa aprinsă în Noaptea de Sînziene. Pe înserate, feciorii se adună în vîrful dealului, unde îşi aprind făcliile, dansează şi trec torţele pe sub picioare. Cînd făcliile dau să nu mai ardă bine, junii satului coboară cu ele spre sat, dînd ocoale grădiniilor şi livezilor, înfigîndu-le apoi în mijlocul lor. Acest obicei transmite bucuria oamenilor pentru izbînda căldurii şi a soarelui asupra frigului, reprezentînd un semn al fertilităţii şi al bunăstării.
Adăuga comentariu