Sfînta Muceniță Tatiana (12.01/25.01) s-a născut în timpurile cînd creștinismul nu era răspîndit, mulți necunoscînd nimic despre el. În acea vreme domneau împărații romani, renumiți prin cruzime și torturi strașnice.
Tatăl Tatianei fusese de trei ori consul, însă era creștin bine credincios și temător de Dumnezeu, păzind în taină credința cea dreaptă, pe care i-a împărtășit-o și fiicei sale.
Ajungînd la vîrsta majoratului, viitoarea muceniță nu a vrut să se mărite, ci a ales să trăiască în curăție și dragoste față de Hristos, rugîndu-se ziua și noaptea, ajutîndu-i pe cei bolnavi și nevoiași. Părinții Sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărîri, așa că ea a mers mai departe, punîndu-se cu totul în slujirea bisericii. Datorită curăției în care își ducea viața, Sfînta Muceniță Tatiana a fost așezată de Biserica din Roma în rîndul diaconițelor.
Împărații romani luptau împotriva creștinismului, fiind păgîni.
Tatiana, pentru credința sa nestrămutată în Dumnezeu, a fost supusă unor torturi strașnice: i-au fost tăiate picioarele, i-au fost scoși ochii și au încercat s-o ardă, dar fără niciun rezultat. Călăii, văzînd cu cîtă rîvnă își apără credința, au refuzat să îndeplinească ordinul împăratului. În sfîrșit, ea a fost condamnată la moarte, iar mai tîrziu a fost numită sfîntă, pentru că nu s-a îndepărtat de credința sa, dînd dovadă de bărbăție și putere.
Adăuga comentariu