Copiii cu sindromul Down sau care suferă de autism sînt copii exact ca oricare alții, iar dragostea pe care o manifestă este una sinceră și necondiționată. Este ideea pe care vrea să o împărtășească designerul vestimentar Diana Voevuțki, care îndeamnă oamenii să lase „statusurile siropoase de pe rețelele sociale” și să nu mai fugă de copii cu diagnosticuri dure.
Diana povestește că, de ceva vreme, s-a împrietenit cu o fetiță care are sindromul Down. Cele două locuiesc în aceeași ogradă și deseori se întîlnesc la terenul de joacă, atunci cînd designerul își scoate copiii la plimbare. La fel, aceasta povestește și despre întîlnirea pe care a avut-o cu un copil cu autism, despre caer spune că are niște ochi pe care nu i-a mai văzut la alți copii.
„Băiețelul cu autism ia ore de pian și simte muzica cu fiecare celulă din corp. Pe lîngă asta, la ai săi 9 ani, e plin de afecțiune. Deși e obișnuit cu oamenii care îl ignoră, privesc ciudat sau evită, el își desface larg sufletul celor care sînt gata să-i vorbească. Comunicasem doar cîteva ore. Atît cît ne-a permis felul lui mai special de a fi, dar și faptul că abia ne cunoscusem. La plecare, s-a lipit de mine. Și-a căutat loc între brațele mele, să se culcușească. Și mie mi-au țîșnit lacrimile. Pentru că.. deși am acasă doi copii iubitori, asemenea sinceritate o vezi nu chiar în fiecare zi”, povestește Diana Voevuțki.
Iar pe fetița cu sindromul Down, creatoarea de modă o descrie drept „un ghem de căldură”.
„Tot aleargă în cercuri pe terenul de joacă, cu mîinile întinse, în încercarea de a prinde pe cineva, cui ar putea să dăruie dragostea ei neîmpărtășită. Nu are frați, nici surori. Are doar niște părinți, în privirea cărora se citește o durere mută, cu care, probabil, trăiesc de cînd a venit ea pe lume”, scrie Diana pe o rețea de socializare.
Povestind toate acestea, designerul îndeamnă oamenii să împartă afecțiune nu doar de ochii lumii, pe internet, dar zilnic, chiar și atunci cînd întîlnesc ființe poate un pic mai triste decît noi.
„ ...sîntem așa dulci, prietenoși și afectuoși de ochii lumii, dar.. de la distanță doar. Pentru că din istoriile povestite de către acești părinți stiu cît de marginalizați le sînt copiii. Terorizați. Jigniți. Neglijați. Și uneori, acest val de negativism vine nu de la semenii lor, nu. El vine de la părinții care își țin odraslele adorate departe, ca nu cumva acestea să se „molipsească” de autism sau Down. Și ei, părinții, nu știu, de fapt, că unicul lucru cu care își molipsesc copiii, e lipsa de omenie și compasiune, calități pierdute de noi pe undeva demult..”, conchide Diana.
În Republica Moldova nu există date statistice cu privire la cîţi oameni au sindromul Down, dar anual, se nasc în jur de 50 de copii cu această maladie. Anul trecut, în țara noastră erau 490 de persoane autiste, dintre care 466 de copii.
Adăuga comentariu