Votului electronic necesită un mediu tehnologic favorabil: acces la internet, competențe digitale în rîndul cetățenilor și infrastructură de autentificare online, aceasta se arată într-un studiu al CPR Moldova (Centrul de Politici și Reforme) care a analizat posibilitatea implementării votului electronic în țara noastră.
Moldova stă bine la capitolul acces la internet (conform ANRCETI, în 2018, 49% din gospodării casnice aveau acces la internet de bandă largă, iar 90% din populație are posibilitatea să se conecteze la internet) și oferă cetățenilor identitate electronică, deși aceasta din urmă rămîne a fi utilizată de un număr mic de cetățeni. Astfel, putem dezvolta sistemul de vot în jurul tehnologiilor care deja există.
Funcționarea unui sistem de vot electronic este o misiune foarte complicată, pentru că înseamnă respectarea a două criterii dificil de realizat concomitent: siguranța că fiecare vot este înregistrat și calculat corect, în timp ce este păstrată anonimitatea opțiunii de vot.
În R. Moldova exista 3 metode de autentificare a cetățenilor care ar putea fi folosite în procesul de vot electronic:
Buletinul de identitate electronic: este similar cu buletinul de identitate obișnuit însă conține un cip electronic care stochează un certificat digital ce permite identificarea persoanei. Acesta costă 700 de lei și se eliberează în termen de 30 zile, spre deosebire de buletinul de identitate tradițional care costă 130 lei. Durata de valabilitate a buletinului electronic este de doar un an. Utilizarea buletinului electronic necesită un dispozitiv de citire care se conectează la calculator. Conform site-ului ASP, din 21.08.2020 a fost sistata eliberarea buletinelor de ID electronice sau reînnoirea certificatului electronic.
Semnătura mobilă: este un serviciu furnizat de către operatorii de telefonie mobilă Orange și Moldcell și permite utilizarea telefonului mobil pentru identificarea și semnarea în mediul online. Activarea serviciului se face în magazinele acestor companii și presupune eliberarea unei cartele SIM care conține un certificat electronic. Valabilitatea certificatului este de un an.
Semnătura electronică: este un dispozitiv criptografic care se conecteaza prin USB și care conține același certificat digital ca și în cazul buletinului electronic sau a semnăturii mobile. Semnătura electronică este eliberată de către Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică și costă 310 lei. Începînd cu 2020, valabilitatea semnăturii a fost extinsă de la unu la doi ani.
Oricare din aceste trei metode poate fi folosită pentru identificarea cetățenilor în procesul de vot electronic, însă din punct de vedere economic și practic, în condițiile actuale, utilizarea semnăturii electronice ar fi cea mai recomandată.
Ce pași au fost înterprinși de către autorități?
În 2008, Parlamentul adoptă legea „Concepţia Sistemului informaţional automatizat de stat «Alegeri»”. Din acest document, destul de ambițios pentru acele timpuri, nu înțelegem cum va fi implementat votul prin internet, dar că în „5-8 ani, vom putea vota din fiecare parte a globului”.
În planul său strategic pentru 2020-2023, Comisia Electorală Centrală (CEC) a inclus elaborarea în măsură de 100% a sistemului de vot prin internet pînă la sfîrșitul anului 2022 și pilotarea acestuia la alegerile naționale următoare. Rămîne să vedem cum acest sistem va fi testat. Doi ani pentru pilotarea, consultările cu cetățenii, ajustarea infrastructurii informaționale și a cadrului legal este un termen la fel de ambițios. OSCE spune că implementarea unui astfel de sistem ar lua cel puțin 4 ani, după care acesta trebuie testat și pilotat. Printre constrîngerile implementării unui sistem de vot online, CEC menționează calitatea scăzută a registrelor cetățenilor.
Deși termenele limită propuse de CEC sînt aproape, la moment nu avem un plan de acțiuni, regulament sau dezbateri publice pe marginea acestui subiect.
Riscurile tehnice ale sistemului online de vot
Expunerea pe internet a unui sistem informațional implică în mod automat riscuri de securitate. Avem exemple când unele state au renunțat la sistemele de vot electronic din aceste considerente, cum ar fi cazul Franței, care în 2017 a renunțat la sistemul de vot prin internet destinat cetățenilor din străinătate invocând riscuri de securitate. Merită menționat însă faptul că sistemul francez de votare prin internet nu folosea o identitate electronică securizată bazată pe algoritmi criptografici, respectiv riscurile erau mai mari decât în cazul sistemului folosit în Estonia.
1. Riscul de disponibilitate a sistemul de vot online (DOS)
Sistemul de vot electronic riscă să devină ținta atacurilor de tip „deny of service” (DOS). Atacurile DOS, de regulă, presupun generarea unui volum foarte mare de trafic către serverele care găzduiesc site-ul web, în consecință acestea sunt supraîncărcate, iar pagina web devine indisponibilă.
2. Riscul de securitate și de integritate a votului.
În domeniul tehnologiilor informaționale nu există noțiunea de securitate perfectă. Maximul ce poate fi făcut este diminuarea riscurilor până la un nivel acceptabil.
Prin urmare, trebuie de ținut cont că orice sistem informațional poate fi compromis, mai ales când potențialii atacatori sunt guverne străine care pot aloca resurse importante pentru acest scop.
Constrângeri existente la moment în Republica Moldova
Pe lângă o serie de riscuri tehnice, există anumite constrângeri care pot conduce la o rată mai mică de utilizare a votului electronic, mai ales în diasporă, dar care țin mai mult de instituțiile statului, anumite reglementări ale acestora și, în general, încrederea cetățenilor în aceste instituții.
1. Durata mică a valabilității certificatelor electronice, costul ridicat și puțini utilizatori
2. Utilizatorii au probleme în utilizarea semnăturii electronice, despre asta am scris anterior. Semnătura e posibilă doar în anumite sisteme de operare, iar unele din ele o văd uneori ca pe o aplicație dăunătoare sistemului (virus) și fac imposibilă utilizarea acesteia de către utilizatorii de rând.
3. Principiul de gratuitate al exprimării dreptului de vot este exclus. Semnătura electronică este un produs costisitor, iar experiența altor state arată că pentru a face accesibilă și atrăgătoare procedura de vot online, aceasta trebuie să fie gratuită. Astfel, cheile de acces pentru vot sau modalitățile de identificare sunt oferite de autoritățile altor state gratuit, sau sunt deja integrate în documente de identificare.
4. Nivelul scăzut al competențelor digitale în rândul populației este, de asemenea, o problemă care ar limita rata de utilizare a votului prin internet.
5.Încrederea scăzută în organele electorale
6. Riscul de fraudare sau cumpărare a voturilor și monitorizarea dificilă a alegerilor
Cu toate că o soluție tehnica funcțională pentru a implementa votul electronic poate fi dezvoltată și implementată în termen relativ scurt, lipsa identității electronice în rândul populației, durata de valabilitate foarte scurtă a certificatului electronic, dar și nivelul scăzut de competențe digitale în rândul populației reprezintă la acest moment principalele bariere pentru ca votul electronic să poată avea o pondere semnificativă din numărul total de voturi exprimate. Acest lucru însă nu trebuie să fie un blocaj pentru îmbunătățirea infrastructurii de identitate digitală și demararea proiectul unui sistem de vot electronic.
Ideea votului alternativ este discutată inclusiv în Parlament. În acest sens a fost creat un grup legislativ cu scopul de a modifica Codului Electoral astfel încât acesta să permită și metode alternative de vot, cum ar fi votul prin corespondență sau votul prin internet. De asemenea, CEC planifică să dezvolte în următorii ani un sistem funcțional de vot electronic.
Votarea electronică nu este o soluție miracol pentru a rezolva problema celor care nu au secții de votare în apropiere, această posibilitate ar trebui văzută mai degrabă ca pe una din multiplele metode de exprimare a votului, pe lângă votul prin corespondență dacă acesta va fi implementat, și votul obișnuit pe hârtie.
Adăuga comentariu