Manualul lui Ion Şişcanu şi Ioan Scurtu „Istoria românilor. Epoca contemporană. Manual pentru clasa a XII-a. Chişinău, 2001", deja în introducere (p. 4) ne comunică: „Invităm tînăra generaţie să-şi îndrepte studiul istoric asupra neamului românesc... în toată desfăşurarea lui istorică în sec. al XX-lea". Teză xenofobă!
Sau, exemplu de fals istoric: „Constituţia din 1923 a asigurat dezvoltarea regimului democratic în România interbelică..., prevăzînd largi drepturi democratice şi libertăţi cetăţeneşti pentru toţi locuitorii «fără deosebire de originea etnică, limbă sau religie»" (p. 7). „În anii 1918-1938 în România a existat un regim democratic" (p. 10, 18). Însă în realitate în anii 1918-1940 exista o discriminare a minorităţilor naţionale şi se promova politica antisemitismului de stat.
La p. 21 se menţionează că minorităţile naţionale „s-au aşezat în Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Moldova, în urma unor cuceriri (unguri, ruşi), a colonizărilor (saşi, şvabi, secui)..." În contradicţie cu sufleţelul naţionalist al autorilor sînt şi acţiunile reprezentanţilor minorităţilor naţionale în vederea apărării drepturilor lor legitime (p. 22): „Unii, dovedind un egoism naţional exagerat, criticau regimul din România pe motivul că le-ar crea multe «nedreptăţi» şi trimiteau plîngeri la Societatea Naţiunilor (o parte a ungurilor, a ucrainenilor ş.a.)". De asemenea autorul nu-i îndreptăţeşte (p. 23) pe „unii membri ai minorităţilor naţionale [care] s-au implicat în acţiuni ostile statului român".
La p. 41-45 se elucidează politica externă a României în anii ´20-´30 şi se ajunge la concluzia că tensionările în relaţiile cu alte state (URSS, Ungaria, Bulgaria) au avut loc numai din vina acestora. În aşa mod, ei ne fac probleme nouă.
Probabil, bănuind că elevilor nu li s-a vorbit despre aceasta, la p. 67 autorii îi informează că „stepele din [Transnistria] şi Bugeac au fost colonizate de ruşi, ucraineni, nemţi, bulgari, cărora li s-a dat, de fiecare familie, cîte 40-50 ha". La p. 72 se face concluzia că „deportările [din RASSM] au avut ca scop schimbarea structurii etnice a populaţiei prin colonizarea ţinutului cu ruşi şi rusofoni". Acest lucru nu numai că este fals sub aspect ştiinţific, fiindcă „ruşi şi rusofoni" au fost deportaţi din RASSM mult mai mulţi decît moldoveni, dar şi mai important e faptul că are ca scop trezirea spiritelor antiruseşti şi contra altor „alogeni". Şi un alt exemplu de aţîţare a xenofobiei şi urii naţionale îl avem la p. 79: „În teritoriile cedate – Basarabia, nordul Bucovinei, nord-estul Transilvaniei, Cadrilaterul – românii au fost supuşi unei politici represive, mulţi dintre ei fiind asasinaţi".
Adăuga comentariu