Care sînt semnele unui joc prost al actorului?

Artistul poporului Rusiei, actorul de teatru și film Vladimir Mașkov a numit semnele unei interpretări proaste și semnele unui actor talentat și, de asemenea, a vorbit prin ce se deosebește un actor rău de unul bun.

Într-un interviu acordat prezentatoarei Canalului YouTube, Nadejda Streleț, el a menționat că, dacă un artist nu este veridic, înseamnă că are o defecțiune în primul element, care se numește "atenție".

"Corpul actorului este întregul aparat al actorului. Mîini, picioare, voce, ochi. Acest dispozitiv ajută la realizarea dramaturgiei. Datorită acestui fapt, actorul realizează dramaturgia și o face a lui și o face în așa fel încît nici autorul, nici regizorul nu se vede în spatele acestui lucru", a spus el.

Vladimir Mașkov a explicat că nu există un actor mai bun decît cel care poate începe să creeze pe scenă fără recuzită: "A ieșit, a pus un covor, a jucat. Aceasta este cea mai mare măiestrie spre care puteți merge toată viața și pe care poți să nu o atingi niciodată".

În opinia sa, un actor profesionist poate îndeplini sarcina regizorului din prima sau a doua încercare. O persoană neprofesională va putea face acest lucru numai din a zecea. Deși există și excepții. De exemplu, uneori copiii pe scenă sînt mai convingători decît adulții în film, deși ei nu au învățat acest lucru, ci doar trăiesc așa.

Mașkov a numit cel mai important instrument de acțiune atenția. Patosul inadecvat în timpul existenței actorului pe scenă, crede el, poate apărea tocmai din lipsa de atenție. Adică, o astfel de persoană nu se aude. Dar patosul actoricesc, în opinia sa, poate fi uneori destul de potrivit.

"Poate fi o persoană patetică pe scenă? Poate, dacă are o astfel de sarcină — să fie patetică. În același timp, Vladimir Mașkov a subliniat că un actor bun poate juca orice rol fără decor, "pune un covor și joacă".

Vladimir Mașkov a mai spus că un actor rău poate fi prezentat corect și filmat în film, dar nu în teatru.

"Fie încep să te cred, fie continui să nu te cred, iar în mine apare disprețul. Teatrul este secundar, el adună totul în lume: pictură, circ, literatură, cinema. Este o revoltă de eclectism. Actorul este o putere. Asupra sentimentelor, emoțiilor, imaginii, spectatorilor și vieții", a rezumat actorul.