Situația apelor de suprafață din Republica Moldova este destul de „tristă”, din punct de vedere al calității și al cantității, și de mai mulți ani rămîne neschimbată.
Principala sursă de poluare a apelor sînt apele uzate, pe motiv că Moldova duce o lipsă acută de stații de epurare, iar autoritățile nu se grăbesc să investească în construcția altor noi. Declarația a fost făcută pentru IPN de către Iuliana Cantaragiu, expert proiecte la asociația Obștească „Centrul Național de Mediu”.
„Noi construim apeducte, aducem la robinet oamenilor apă, însă nu oferim soluții pentru apele uzate. Apa uzată trebuie în mod normal să meargă într-un sistem de canalizare și să fie epurată. Foarte puține investiții se fac în Republica Moldova anume în acest sector. Autoritățile ar trebui să fie foarte alarmate pe acest subiect și să aloce și bani pentru a se construi stații de epurare”, consideră Iuliana Cantaragiu.
Experta spune că de la independență, în țară au existat circa 350 de stații de epurare, acum au rămas doar șapte stații care epurează apa la nivel normativ. Iuliana Cantaraiu spune că autoritățile trebuie să pună problema cap de listă pe agenda lor de guvernare. „Așteptăm să se formeze noul Guvern care să-și asume niște responsabilități și asta ar trebui să fie una dintre responsabilitățile obligatorii”. Potrivit expertei, și deșeurile sînt o importantă sursă de poluare a mediului, alături de secarea lacurilor. Acestea seacă pentru că agenții economici deținători de lacuri artificiale nu le întrețin și acestea se înnămolesc. De asemenea, majoritatea agenților economici nu vor să respecte un debit salubru pentru ca rîul să existe, spune experta. Printre rîurile care s-au transformat în pîraie sînt rîurile Bîc, Răut, Ichel etc. Actualmente, în țară sînt mai mult de 4 mii de lacuri și iazuri.
Iuliana Cantaragiu spune că amenzile administrative pentru exploatarea necorespunzătoare a lacurilor sînt foarte mici și permisive. „Noi credem că trebuie să fie crescute amenzile. Trebuie să fie calculat și prejudiciul adus mediului, lucru pe care inspectorii ecologici nu-l fac, fiindcă acest prejudiciu se calculează și se confirmă prin instanța de judecată. De cele mai dese ori și judecătorii nu intră în esența domeniului. Sistemul per ansamblu nu este creat pentru protecția mediului. Odată cu modificarea legii privind controalele de stat, controlul în privința contravențiilor sau abuzurilor în domeniul mediului au fost incluse într-un rînd cu contravențiile, de exemplu, în domeniul financiar. Acest lucru este incorect, deoarece atunci cînd are loc o încălcare a legislației de mediu, imediat aceasta trebuie investigată, nu trebuie să se meargă prin procedurile birocratice de permisiune de preluare a probelor etc, deoarece trece timp și sursa de poluare a dispărut, investigația nu mai este corectă”, a spus ea.
Experta spune că implicarea societății în rezolvarea problemelor apelor, inclusiv la nivel local, este destul de lentă și că acum oamenii sînt la etapa de conștientizare a problemelor. „Oamenii observă doar ceea ce se vede cu ochiul liber, dar nu se întreabă care este analiza chimică a apei. Puțini sînt deranjați că se varsă canalizarea în rîuri. În rezolvarea acestor probleme la inițiativa oamenilor pot interveni ușor la nivel local, autoritățile publice locale. Deseori aceștia nu sînt receptivi, dar sînt și cazuri fericite. Noi trebuie să învățăm cum să rezolvăm problemele pe care tot noi le generăm”.
Vorbind despre experiența UE în domeniul protecției apelor, Iuliana Cantaragiu a remarcat că Moldova ar putea prelua practici bune de la țări cu tradiții în domeniu, precum Finlanda, Austria, Franța etc. „Guvernele acelor state și oamenii cunosc despre importanța apei pentru viață. Cel mai important, trebuie să existe voință politică pentru a fi implementate în Moldova”.
Potrivit unui studiu realizat la sfîrșitul anului 2017 de către Apă-Canal Chișinău, calitatea apei potabile în Moldova în 2017 arată că aceasta rămîne constant la un nivel scăzut. Cea mai gravă situație se atestă în localitățile rurale, unde principala sursă de apă sînt fîntînile. Circa 61% din apeductele legate de sursele subterane de apă și aproximativ 84% a apei din fîntîni nu corespund normelor sanitare după componența chimică. Calitatea apei potabile din sursele subterane nu corespunde nici după indicii bacteriologici. Cel mai mult sursele subterane de apă sînt afectate de fermele zootehnice, gunoiști, depozitele de îngrășăminte și deșeuri, precum și de lipsa sistemelor de epurare. În acest sens, cei mai dificilă situație s-a creat în raioanele Fălești, Telenești, Criuleni, Ungheni.
Astăzi, 22 martie, este marcată Ziua Mondială a Apei.
Adăuga comentariu