Proza populară moldovenească nu poate fi o noţiune abstractă.
Ea e vie, datorită colportorilor săi talentaţi, precum ar fi moş Trifan Baltă din satul Bleşteni, raionul Edineţ, Nicolae Pleşca din satului Caracuşenii-Vechi, raionul Briceni, Mihail Timircan din satul Bursuc, raionul Nisporeni, Dumitru Creţu din satul Ursari, raionul Călăraşi, Ion Pascul din satul Baurci-Moldoveni, raionul Cahul, Constantin Daraban din satul Bilicenii-Vechi, raionul Sîngerei ş.a.
Această proză populară orală se deosebeşte puţin de aceea a altor popoare: tradiţii etimologice, bîline, legende, tradiţii toponimice şi istorice, poveşti despre animale, basme, poveşti nuvelistice, snoave şi anecdote. Poporul le numeşte „poveste", „basmă", „istorie", „tradiţie", „vorbă din bătrîni", „povestire" etc.
Cum anume poate fi evidenţiat specificul tradiţiei folclorice a speciilor în proză? Savanţii au creat tipologii ale basmelor, snoavelor, cataloage, în care fiecare motiv şi subiect poate fi comparat cu al altor popoare. Anterior o monografie solidă realizase Lazăr Şăineanu. Basmul moldovenesc este specific atît prin arealul de răspîndire, cît şi prin coloritul pitoresc al naraţiunii, prin eroii cu nume originale. Unde mai găsiţi un basm cu Toderică Pozderică, Ion Mogoreanu, Peneş-Împărat? Oricare amator de poveşti moldoveneşti va numi asemenea nume precum: Dumbre-Negre, Mîndra-Cîmpului, Busuioc-Verde, Cenuşar-Voinicul, sau va şti cum arată un zmeu, un balaur şi-ţi va spune că acestea sînt de origine general indo-europeană. Pentru că astfel au fost realităţile de realizare a spiritualităţii noastre în relaţiile cu ruşii, ucrainenii și alte popoare vecine dar mai întîi cu noi înşine, căutînd să ne identificăm pe acest tărîm.
Oricine îţi va spune că „poveste" şi „basm" își au analogii în tradiția slavă veche. Mai mult decît atît, îţi va da exemple din terminologia nupţială moldovenească de asemenea preponderent slavonă: pocloanele, corabia, conăcăria etc. Pînă şi denumirile îndrăgitelor şi larg răspînditelor dansuri naţionale ale moldovenilor „bulgăreasca", „sîrba", „horodinca" au pătruns la noi din limbile popoarelor slave.
Am putea exemplifica: Făt-Frumos, Ileana Cosînzeana, Ilieş-Mălăieş, Verea Viteazul, Mucea-fără-de-moarte, Ţintă-Mîndră-Frunză-de-Aur, Nea-Aude, Nea-Vede, Nea-Greul-Pămîntului, Vistian-Voinicul, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Gerilă, Setilă, Flămînzilă, Strîmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră, Păsări-Lăţi-Lungilă, Ochilă, Scaraoţchi, Michiduţă, Baba-Cloanţa-Cotoroanţa, Talpa Iadului, Pajura-de-Foc etc. Asemenea nume nu vei găsi la alte popoare!
Adăuga comentariu